Apeductul din Eifel
From Wikipedia, the free encyclopedia
Apeductul din Eifel, numit și Römerkanal (Canalul romanilor), este o conductă de apă rămasă din timpul Imperiului Roman. Apeductul deservea orașul Colonia cu apă din regiunea munților Eifel. A fost cel mai lung apeduct din Imperiul Roman, fiind considerat și cea mai mare construcție antică situată la nord de Alpi. Construcția apeductului arată avansul capacităților arhitecților romani, ale căror tehnici au căzut în uitare în Evul Mediu.
Apeductul din Eifel | |
Vestigiu al unuia dintre podurile Apeductului din Eifel. | |
Generalități | |
---|---|
Coordonate | 50°30′46″N 6°36′39″E ({{PAGENAME}}) |
Regiune | Renania-Palatinat, Renania de Nord-Westfalia (Germania) |
Tip | apeduct |
Lungime | 95 km / 130 km, cu ramificații |
Istoric | |
Material(e) | cărămidă, beton |
Construit în | 80 |
Abandonat în | anii 260 |
Epocă | Imperiul Roman |
Note sit | |
Stare | ruine |
Modifică date / text |
Apeductul, construit în 80 d.Hr., conducea apa pe o distanță de 95 km din masivul Eifel (Germania) până în Colonia Claudia Ara Agrippinensium (actualul oraș Köln). Dacă s-ar include toate ramificațiile, lungimea apeductului ar atinge 130 km. Construcția este aproape în totalitate subterană, iar scurgerea apei era obținută doar prin forța gravitației. Câteva poduri, inclusiv unul care avea lungimea de 1.400 m, au fost necesare pentru a traversa văile. Apeductul din Eifel are particularitatea de a avea puține porțiuni aeriene, cu scopul de a evita vandalismele și înghețul din timpul iernii.