Conferința de la Algeciras
From Wikipedia, the free encyclopedia
Conferința de la Algeciras din 1906 a fost convocată în Algeciras, Spania între 16 ianuarie și 7 aprilie. Scopul declarat al conferinței a fost găsirea unei soluții la Prima criză marocană din 1905 dintre Franța și Germania, care a apărut ca urmare a reacției Germaniei la încercările Franței de înființare a unui protectorat asupra statului independent Maroc.[1] Germania nu încerca să oprească expansiunea Franței. Obiectivul Berlinului era creșterea prestigiului internațional, iar germanii au eșuat lamentabil în această încercare. Rezultatul imediat a fost îmbunătățirea relațiilor dintre Franța și Regatul Unit și întărirea Antanta Cordială, de vreme ce atât Parisul cât și Londra erau tot mai neîncrezători și bănuitori în politica externă a Berlinului.[2] O consecință și mai importantă a fost creșterea sentimentul de frustrare în rândul germanilor și de pregătire pentru război. Aceste sentimente s-au extins dincolo de elitele politice în cea mai mare parte a presei și în rândul membrilor majorității partidelor politice, (cu execepția liberalilor și social-democraților). Elementele pangermane au crescut în putere și importanță și au denunțat cedarea guvernului de la Berlin ca fiind „trădare” și acestea și-au internsificat sprijinul șovin pentru război. [3]
Conferința de la Algeciras pentru validarea intervenției europene în Maroc ca urmare a Primei Crize Marocane | |
El-Hadj el-Mokri, ambasdorul marocan în Spania semnând tratatul pe 7 aprilie | |
Semnat | 7 aprilie 1906 Algeciras, Spania |
---|---|
Parafat | 18 iunie 1906 |
Semnatari | |
Limbă | franceză, engleză și spaniolă |
Modifică date / text |