Forțele Terestre Române
From Wikipedia, the free encyclopedia
„Forțele Terestre Române” este numele unei părți din cadrul Armatei Române. Având tot echipamentul revizuit recent, azi aceste forțe sunt bine echipate, România fiind astfel unul dintre cei mai importanți noi membri ai NATO.[1]
Forțele Terestre Române | |
Stema și steagul Forțelor Terestre | |
Fondată | 12/24 noiembrie 1859 |
---|---|
Țară | România |
Ramură | Infanterie, Artilerie, Tancuri, Rachete și artilerie antiaeriană, Vânători de munte, Parașutiști, Geniu, Structuri de comunicații și informatică, Unități de apărare NBC, Poliție militară, Administrație/ Intendență, Forțe pentru Operații Speciale (FOS) |
Parte a | Armata Română |
Sediul comandamentului | Statul Major al Forțelor Terestre - București |
Prezență online | site web oficial |
Comandanți | |
Șeful Statului Major al Forțelor Terestre Române | General-maior Iulian Berdilă |
Comandanți notabili | Constantin Prezan Ion Antonescu |
Însemne | |
Simbolul de identificare | |
Drapelul de luptă | |
Modifică date / text |
Forțele Terestre Române au participat la primul război mondial, împreună cu forțele Imperiului Rus, în acțiuni împotriva Puterilor Centrale și au câștigat decisiv luptele de la Mărăști și Mărășești. În timpul celui de-al doilea război mondial (până la 23 august 1944) România, cu sprijinul forțelor puterilor Axei, a luptat împotriva Uniunii Sovietice pe Frontul de Est. Din august 1944 până la sfârșitul războiului, România a luptat împotriva Germaniei naziste, sub controlul Uniunii Sovietice. Odată cu invazia sovietică, comuniștii au preluat puterea, astfel încât, după cel de-al doilea război mondial, armata a fost reorganizată și sovietizată.
După Revoluția română din 1989, din cauza lipsei de fonduri, multe unități au fost desființate și multe echipamente au fost eliminate. De asemenea, capacitatea militarilor români a scăzut din cauza lipsei de combustibil, precum și de formare. Cu toate acestea, de la finele anilor 1990, au venit un număr de schimbări pozitive și nivelul de pregătire este în creștere; începând cu anul 1996, bugetul militar a crescut mai mult de patru ori - în creștere de la 636 de milioane de dolari la 2.8 miliarde de dolari în 2007. Recrutarea a fost desființată, iar în prezent are loc procesul de profesionalizare a unităților. Planul de modernizare a echipamentelor s-a încheiat la sfârșitul anului 2007.[2][3]