Limba moldovenească
fosta denumire oficială (din Constituție) a limbii române vorbite în Republica Moldova / From Wikipedia, the free encyclopedia
Sintagma limbă moldovenească ilustrează în zilele noastre un concept, care, la origine provine de la bolșevicii români refugiați la Odesa în anii 1919-1920.[1] Folosirea termenului ca atare este însă documentată anterior, ilustrative fiind pentru aceasta texte provenite de la Miron Costin, Grigore Ureche și Amfilohie Hotiniul.[2] Este de menționată că ulterior sintagma respectivă a fost preferată, însă, pentru uzul administrației publice instalate de autoritățile țariste după intrarea Moldovei Orientale în stâpânirea Imperiului Rus, la 1812, pentru a identifica limba română (scopul fiind unul politic, de neutralizare a eventualelor aspirații de unire a basarabenilor cu statul român). Conceptul propriu-zis, care a postulat în mod neștiințific și motivat politic existența unei limbi moldovenești diferite de limba română, s-a materializat cu peste un secol mai târziu, drept efect al acțiunii Comitetului Științific Moldovenesc, ce a început să funcționeze în toamna anului 1926 în orașul Balta al Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenenești și a avut drept promotor un grup de intelectuali proletari aflați sub conducerea lui Leonid Madan.[3] Limba moldovenească a devenit astfel și denumirea dată limbii române în Moldova sovietică, denumire folosită și după proclamarea independenței din 1991[4] în articolul 13, alineatul 1 din Constituția Republicii Moldova până în anul 2023.
Denumirea politică de „limbă moldovenească” nu trebuie confundată cu denumirea lingvistică „graiul moldovenesc”, care desemnează forma tradițională a limbii române populare vorbită pe teritoriile fostului Principat al Moldovei în România (Moldova Occidentală), Republica Moldova și Ucraina; limba română este limbă maternă pentru aproximativ 2,5 milioane de locuitori ai Republicii Moldova (76,5% din populația țării).[5]
În prezent, la nivel oficial, glotonimul de „limbă moldovenească” nu mai există în articolul 13 din Constituția Republicii Moldova, acesta fiind modificat la data de 16 martie 2023.[6] Curtea Constituțională a apreciat în 2013 că acest articol are valoare juridică inferioară Declarației de independență,[7] și că prin urmare limba oficială a Republicii, ca stat independent, este „limba română”.[8] Identitatea limbii vorbite pe ambele maluri ale Prutului a fost recunoscută oficial încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989[9][10] și, într-adevăr, în Declarația de independență din 1991 limba se cheamă „română”, denumire sub care de altfel se predă și în școli începând de atunci. Cu toate acestea, dezbaterile politice au fost resuscitate de adoptarea Constituției din 1994, care revenea la denumirea de „limbă moldovenească”.[11] La acel moment, politicile de glasnost și perestroika temperaseră radicalismul sovietic ce distingea între două limbi, dezbaterea mutându-se pe ideea unei limbi comune cu două glotonime/lingvonime oficiale, română și moldovenească.[12] În cele din urmă, prin Hotărârea nr. 36 din 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională a hotărât că prevederea conținută în Declarația de Independență referitoare la limba română ca limbă de stat a Republicii Moldova prevalează asupra prevederii referitoare la limba moldovenească conținute în articolul 13 al Constituției.[13] La data de 13 martie 2023, Parlamentul Republicii Moldova a hotărât că limba moldovenească nu există și că limba română este limba oficială a Republicii Moldova.
La nivel de populație, deși majoritatea locuitorilor capitalei Chișinău[14] și, conform sondajelor, persoanele cu înaltă educație[15] folosesc denumirea de „limbă română”, doar unul din șapte moldoveni din mediul rural a declarat româna ca limbă maternă la ultimul recensământ.[14] În cele 5 raioane și 2 municipii ale zonei controlate de republica separatistă Transnistria „limba moldovenească” este încă scrisă cu literele chirilice rusești (ca în perioada sovietică), deosebite de literele chirilice tradiționale ale limbii române de dinainte de 1860. Astfel scrisă, este co-oficială cu limbile ucraineană și rusă. În Găgăuzia este scrisă cu litere latine, ca și în restul Republicii Moldova, și este co-oficială cu găgăuza și rusa.