Marcel Aymé
scriitor francez / From Wikipedia, the free encyclopedia
Marcel Aymé (n. , Joigny, Bourgogne, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un scriitor francez, prozator, dramaturg și eseist.
Marcel Aymé | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Marcel André Aymé |
Născut | [1][2][3][4] Joigny, Bourgogne, Franța[5][2][6] |
Decedat | (65 de ani)[1][2][3][4] Paris, Franța[2] |
Înmormântat | cimetière Saint-Vincent[*][[cimetière Saint-Vincent (cemetery located in Paris, in France)|]] |
Frați și surori | Georges-Albert Aymé[*][[Georges-Albert Aymé (French military personnel (1889-1950))|]] |
Cetățenie | Franța[2] |
Ocupație | scriitor romancier[*] scenarist dramaturg scriitor de literatură științifico-fantastică[*] scriitor de literatură pentru copii[*] |
Limbi vorbite | limba franceză[7][2][8] |
Patronaj | Marianne (ziar, 1932-1940)[9] Gringoire[*][[Gringoire (political and literary weekly newspaper in France)|]] |
Specie literară | roman, eseu, literatură pentru copii și tineret[*], teatru, scenariu, povestire, jurnalism |
Opere semnificative | La Table aux crevés[*][[La Table aux crevés |]] |
Note | |
Premii | prix Renaudot[*][[prix Renaudot (French literary award)|]][10] Prix Blumenthal[*][[Prix Blumenthal |]] prix Dominique de la mise en scène[*][[prix Dominique de la mise en scène |]] |
Modifică date / text |
Autor prolific, Marcel Aymé a lăsat în urma sa 17 romane, două eseuri, câteva zeci de nuvele, schițe, povestiri, zece piese de teatru, peste o sută șaizeci de articole diverse, scenarii, adaptări.
Marcel Aymé a rămas legat de regiunea sa natală, Franche-Comté, care ocupă un loc important în tematica și atmosfera operei sale (romanul Masa îmbuibaților - La Table aux crevés, 1929, carte premiată cu Premiul Renaudot, Vrăjitoarea - La Vouivre, 1941, Gustalin, 1938) fiind în același timp atașat de Parisul maturității sale.
Marcel Aymé rămâne unul dintre autorii cu cel mai bogat vocabular, idiostilul său amestecă argoul cu idioamele locale, stilul prețios cu desuet-anacronicul, barbarismele cu claritatea simplă a expresiilor uzuale.
Nu foarte iubit de critică, Aymé s-a bucurat de adulația publicului larg.
Marcel Aymé a dobândit statutul notorietății mondiale, operele sale fiind traduse, adaptate, puse în scenă, ecranizate global, fie că ne referim la Poveștile motanului cocoțat (Les contes du chat perché), sau despre celebra Omul care trece prin zid (Le Passe-muraille).
Ca dramaturg, a creat piese care au generat spectacole cu mare aflux de public și au produs ample reacții, vezi Capul altora (La Tête des autres), 1952, o pledoarie împotriva pedepsei cu moartea, într-o vreme în care Franța încă își mai ghilotina condamnații.
Marcel Aymé a tradus și adaptat texte americane pentru scena franceză, Tennessee Williams, Noaptea Iguanei sau Arthur Miller, Vrăjitoarele din Salem.
A fost un scriitor nepreocupat să fie politic și social corect, a fost catalogat drept de stânga, apoi de dreapta, sau chiar anarhist de-a dreptul.
Sensibilitatea, umorul, înțelegerea copiilor și instinctul absurdului îl consacră patrimoniului universal de orice percepție și orientare.