Matei Csák al III-lea
From Wikipedia, the free encyclopedia
Máté Csák sau Matei Csák al III-lea (în maghiară Csák (III) Máté, în slovacă Matúš Čák III; n. între 1260 și 1265 - d. 18 martie 1321[1]), cunoscut, de asemenea, ca Máté Csák de Trencsén[1] (în maghiară trencséni Csák (III.) Máté, în slovacă Matúš Čák III Trenčiansky), a fost un oligarh maghiar[2] care a condus de facto independent comitatele nord-vestice ale Ungariei medievale (astăzi aproximativ jumătatea vestică a Slovaciei actuale și unele porțiuni ale Ungariei de Nord).[3] El a ocupat funcțiile de comis (főlovászmester, mai marele grajdurilor regale) (1293–1296), palatin (nádor) (1296–1297, 1302–1309) și mare trezorier (tárnokmester) (1309–1311).[4] Matei Csák și-a putut menține stăpânirea asupra teritoriilor sale chiar și după înfrângerea sa în Bătălia de la Rozgony de către regele Carol I al Ungariei (Carol Robert de Anjou). În secolul al XIX-lea el a fost descris adesea ca un simbol al luptei pentru independență atât în literatura maghiară, cât și în literatura slovacă.[3]
Matei Csák al III-lea | |
Palatin al Ungariei | |
---|---|
Domnie | 1296–1297 1302–1309 |
Predecesor | Nicholas I Kőszegi (prima oară) Stephen Ákos (a doua oară) |
Succesor | Amade Aba & Nicolae I Kőszegi (prima oară) James Borsa (a doua oară) |
Urmași
Matei al IV-lea o fiică | |
Nume nativ | Csák (III) Máté |
Familie nobilă | gens Csák |
Tată | Peter I |
Mamă | necunoscută |
Naștere | între 1260 și 1265 |
Deces | 18 martie 1321 |
Modifică text |