Tipar cu zaț
From Wikipedia, the free encyclopedia
Tipărirea cu zaț, o formă de tipar înalt, este un procedeu de imprimare a textului și imaginilor folosind o presă tipografică cu caractere mobile a căror suprafață activă este reliefată față de suprafața neutră și a căror direcție și orientare sunt inversate. Pe suprafața activă se aplică cerneală iar apoi este presată într-o coală de hârtie pentru a obține o imagine pozitivă orientată de la stânga la dreapta. Zațul sau compoziția tipografică reprezintă ansamblul caracterelor, de obicei metalice, care compun textul cules și așezat în rânduri și forme de dimensiuni corespunzătoare paginilor ce urmează a fi tipărite.[1] A reprezentat forma standard de tipărire a textului de la inventarea sa de către Johannes Gutenberg la mijlocul secolului al XV-lea până în secolul al XIX-lea și a continuat să fie utilizat pe scară largă pentru cărți și alte întrebuințări până într-a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Articolul este parte a seriei despre | ||
Tiparul cu blocuri de lemn(en)[traduceți] | 200 | |
Tiparul mobil(en)[traduceți] | 1040 | |
Intaglio | 1430 | |
Tipografie | 1450 | |
Presă tipografică | 1454 | |
Litografie | 1796 | |
Cromolitografie | 1837 | |
Presă rotativă | 1843 | |
Flexografie | 1873 | |
Șapirografie | 1876 | |
Litografie fotocromatică | Anii 1880 | |
Culegere cu metal încins | 1886 | |
Tipărire ofset | 1903 | |
Serigrafie | 1907 | |
Sublimare termică | 1957 | |
Fotozaț | 1960 | |
Fotocopiere | 1960 | |
Pad printing | 1960 | |
Tipărire laser | 1969 | |
Tipărire cu impact | 1970 | |
Tipărire termică | 1972 | |
Tipărire cu jet de cerneală | 1976 | |
Stereolitografie | 1986 | |
Tipărire digitală | 1993 | |
Tipărire 3D | 2003 | |
În secolul al XXI-lea, tipărirea cu zaț comercială a fost reînviată de folosirea plăcilor de fotopolimer lavabile aderate la o bază de înălțime apropiată de cea a caracterului, pentru a produce o suprafață imprimantă reliefată, de obicei din elemente artistice sau tipografice create pe cale digitală.