Fòia
From Wikipedia, the free encyclopedia
En botànica, la fòia (dal latì folia, plüràl de folium) l'è 'n órghen de le piànte, specializàt per fa la fotosìntezi. Per chèsta rizù, 'na fòia de sòlit l'è piàta e sitìla, isé la pöl mostràga i cloroplàsti, cuntignìcc endèle cèlule del parenchìma fotosintétic, ai ràgi del sul e fa sé che la lùce la fìltre dét bé bé 'ndèi tesùti.
Chest artícol a l'è scricc in Lumbàrt, ortograféa bresàna moderna. |
La se 'nserés endel gamp de la piànta a l'altèsa dei gróp. A la sèa de la fòia se tróa 'l böt scundìt ciamàt böt de la sèa.
Le fòie però i è apò dei órghegn endóche 'ndèla magiùr part de le piànte, se té 'l procès de la respirasiù, la traspirasiù e la gotasiù (procès de eliminasiù de l'àiva che 'l permèt la traspirasiù quan che le cundisiù del tép i è mìa favorèvoi).
Le fòie le pöl apò 'nmagazinà i nütrimèncc e l'àiva e, 'n sèrte piànte, la fùrma la se mudìfica per svòlger de le ótre funsiù e isé le pöl ciapà la fùrma de spì, scàie, cavreöi (compàgn de chèi de la ìcc o del roaiòt), ecc. Strütüre che se 'nsömèa a fòie se le tróa 'ndèle féles e i è ciamàde frónde.