Bătălia de la Boulogne (1940)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bătălia de la Boulogne este numele sub care este cunoscută lupta pentru apărarea portului Boulogne-sur-Mer de către trupele franceze, britanice și belgiene în timpul Bătăliei Franței din 1940. Luptele pentru apărarea portului Boulogne s-au dat în paralel cu cele de la Calais, precedând Operațiunea Dynamo – evacuarea Corpului Expediționar Britanic de la Dunkerque. După contraatacul franco-britanic de la Arras de pe 21 mai, unitățile germane au fost oprite din înaintare pentru ca să poată rezista unei posibile reeditări a asaltului aliat pe 22 mai. Acest ordin de încetare a înaintării a stârnit protestele generalului Heinz Guderian, comandantul Corpului XIX, care dorea să continue atacul în forță spre nord, spre Canalul Mânecii, pentru cucerirea orașelor Boulogne, Calais și Dunkerque. Atacul cerut de general nu a fost autorizat decât în a doua parte a zilei de 22 mai, dar între timp aliații reușiseră întărească pozițiile defensive de la Boulogne cu Brigada a 20-a de gardă de infanterie britanică.
Bătălia de la Boulogne (1940) | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Bătaliei Franței din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale | |||||||
Bătălia Franței, situația din 21 mai – 4 iunie 1940 | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Belgia Franța / Regatul Unit | Germania Nazistă | ||||||
Conducători | |||||||
Pierre Louis Félix Lanquetot William Fox-Pitt | Heinz Guderian Rudolf Veiel | ||||||
Efective | |||||||
Unități de cartier general, instruicție sau intendență 2 batalioane de infanteriei și 1.500 auxiliari ai unității de geniu militari de intendență unități de instrucție | O divizie de blindate | ||||||
Pierderi | |||||||
aproximativ 5.000 de prizonieri | 97 morți aproximativ 300 răniți | ||||||
Modifică date / text |
Infanteriștii britanici au avut timp să sape tranșee în zona portului, pe direcția de atac a Diviziei a 2-a Panzer, a cărei înaintare fusese întârziată de francezi la Samer. Când au ajuns în zona portului, blindatele germane au declanșat un atac la ora 17:00, care a fost respins de infanteriștii irlandezi. Pozițiile apărate de infanteria galeză au fost atacate de tancurile germane în jurul orei 20:00, atac repetat două ore mai târziu. Ambele atacuri au fost respinse. Forțele terestre britanice au fost sprijinite din aer de opt bombardiere ușoare ale Royal Air Force. Atacurile germane au continuat a doua zi, iar în seara zilei de 23 mai aliații au fost obligați se retragă în poziții defensive din interiorul orașului.
În tot acest timp, vasele de război ale Royal Navy și ale marinei militare franceze au bombardat pozițiile germane și, în același timp au asigurat evacuarea răniților și personalului necombatant. În zona portului a fost debarcată o unitate de geniști, care a avut ca sarcină distrugerea instalațiilor portuare. În seara acestei zile, portul a fost atacat de bombardierele Luftwaffe, care au reușit să își atingă țintele deși fuseseră la rândul lor interceptate de avioanele de vânătoare ale RAF. În jurul orei 6:30, unitatea britanică de gardă a primit ordinul de evacuare. Distrugătoarele britanice au înfruntat bombardamentele artileriei și tancurilor germane în timpul operațiunii de evacuare a garnizoanei care apăra orașul. Luptătorii francezi care apărau citadela care domina orașul vechi nu au putut fi anunțați cu privire la ordinul de retragere, iar generalul Lanquetot și-a dat seama doar în dimineața celei de-a doua zi ca majoritatea soldaților britanici au fost evacuați.
Francezii și britanicii care nu fuseseră evacuați au rezistat până pe 25 mai, când au acceptat să capituleze. Guderian avea să noteze că ordinul de oprire a înaintării și organizarea unor poziții defensive împotriva unui atac probabil al aliaților, a dus la pierderea șansei cuceririi rapide a porturilor de la Canalul Mânecii și a distrugerii forțelor aliate din nordul Franței și Belgia. Înaintarea spre Dunkerque a fost reluată pe 23 mai, numai pentru ca a doua zi să fie oprită din nou până pe 27 mai. Dunkerque a fost cucerit doar pe 4 iunie, când cea mai mare parte a Corupului Expediționar britanic și importante forțe franceze și belgiene fuseseră evacuate.