Bază azotată
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bazele azotate sunt compuși chimici organici care intră în constituirea nucleotidelor, ele însele constituente ale ARN-ului și ADN-ului.
Baze azotate | Nucleozide |
---|---|
Adenina |
Adenozina A |
Guanina |
Guanozina G |
Timina |
Timidina T |
Uracil |
Uridina U |
Citozina |
Citidina C |
Structura dublu catenară a ADN-ului este asigurată de legăturile de hidrogen ce se stabilesc între bazele azotate ale celor două catene ale dublului helix de ADN.
Moleculele de ADN și ARN conțin cinci baze azotate principale: adenina, citozina, timina, guanina și uracilul ale căror abrevieri sunt A, C, T, G și U. Primele patru baze azotate intră în compoziția ADN-ului, în timp ce, în ARN timina este înlocuită cu uracil. Numele bazelor nucleotidice corespunde bazei azotate conținute.
Secvența bazelor într-un acid nucleic determină, în cazul unei gene, secvența de aminoacizi în polipeptidul (sau proteina) codificat(ă) de această genă. Mai rar, alte baze azotate pot fi întâlnite în compoziția acizilor nucleici: dihidrouridina, inozina, xantina, pseudouracilul. Ele rezultă din modificări secundare ale celor cinci baze principale.
Bazele azotate se împart în două categorii: baze azotate purinice și baze azotate pirimidinice.