Campania antireligioasă sovietică (1958–1964)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Campania antireligioasă sovietică (1958–1964) (campania antireligioasă a lui Hrușciov, persecutarea religiei de către Hrușciov, persecutarea bisericii de către Hrușciov) a fost denumirea sub care este cunoscută perioada de intensificare a luptei împotriva religiei în URSS, care a atins apogeul în 1958-1964. Perioada poartă numele noului conducător al țării, prim-secretarul CC al PCUS, Nikita Sergheevici Hrușciov, căruia i se atribuie promisiunea publică ca, până la sfârșitul planului cincinal extins (septenal), adică până la sfârșitul anului 1965 (după alte surse până în 1975 sau 1980), „să arate la televizor ultimul popă”[1][2].
În 1964, chiar înainte de îndepărtarea lui Nikita Hrușciov din toate posturile de partid și de stat (la Plenara Comitetului Central al PCUS din 14 octombrie 1964), campania antireligioasă a început să scadă în intensitate[3], deși politica generală antireligioasă a fost continuată, doar formele și metodele sale s-au schimbat[4].
Mulți cercetători sau personalități religioase sunt de acord că perioada campaniei lui Hrușciov a fost cea mai dificilă perioadă după Marele Război Patriotic pentru organizațiile religioase ale URSS[5][6][7][8][9].