Ceangăi
grup etnic în România / From Wikipedia, the free encyclopedia
Ceangăii (în maghiară csángók, în germană Tschangos sau Tschangonen) sunt un grup etnografic maghiar format astăzi din trei populații cu localizări geografice diferite:
- ceangăii din Moldova (în maghiară Moldvai csángók), de confesiune romano-catolică și de naționalitate română, ceangăiască sau maghiară;
- ceangăii din zona Ghimeș, județul Bacău (în maghiară Gyimesi csángók), de confesiune romano-catolică și de naționalitate ceangăiască sau maghiară;
- ceangăii din zona Șapte Sate din Țara Bârsei, județul Brașov (în maghiară Hétfalusi csángók), de confesiune evanghelică luterană și de naționalitate maghiară.
Ceangăi Tschangos/Tschangonen | |||||||||||
Csángók | |||||||||||
Port popular ceangăiesc moldovean, la un festival de folclor în Debrețin | |||||||||||
Populație totală | |||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
2.165 (declarați ca ceangăi) în 1992;[1] 1.370 în 2002[1][2]; 1.536 în 2011[3] 5.866 (declarați ca maghiari în Moldova)[4] Estimarea Consiliului Europei (2001): circa 60.000 – 70.000 vorbitori de limbă maghiară în Moldova[5] | |||||||||||
Regiuni cu populație semnificativă | |||||||||||
| |||||||||||
Limbi vorbite | |||||||||||
maghiară (dialect/graiuri ceangăiești), română | |||||||||||
Religii | |||||||||||
Biserica Romano-Catolică din România Biserica Evanghelică-Luterană din România (Sinodo-Prezbiteriană) Foste religii: Șamanism, Husitism, Biserica Reformată, Luteranism (în Moldova) | |||||||||||
Grupuri înrudite sau legate cultural | |||||||||||
maghiarii (secuii, paloții), ceangăii bârseni, ceangăii ghimeșeni, secuii bucovineni – etnic, lingvistic, cultural; românii moldoveni sau ardeleni – cultural. | |||||||||||
#Figurează ca etnie distinctă în cadrul statului român începând cu recesământul din anul 1992.
| |||||||||||
Modifică date / text |
|
|||||||||
Modifică text |
Nu trebuie confundați cu secuii din Bucovina, o populație maghiară care a trăit în județul Suceava între 1777 și 1940. O parte dintre aceștia au ajuns în Deva, fiind numiți în mod eronat ceangăi. Comunități de ceangăi există totuși stabilite și în alte zone ale României, precum județele Constanța și Tulcea.
Potrivit unui raport întocmit de Consiliul Europei în anul 2001, ceangăii din regiunea Moldova sunt un grup neomogen de oameni de origine maghiară, existenți în acest spațiu încă din Evul Mediu. În ce privește originea, maghiarii moldoveni au sosit în actuala lor locație din Bazinul Carpatic, fie de pe Valea Someșului și din bazinul Tisei superioare, fie din Câmpia Transilvaniei, precum și din zona Slavoniei, Szerémség și sudul Transilvaniei. Au mai emigrat de asemenea maghiari și sași din împrejurimile Bratislavei. Cu toate acestea, secuii se prezintă a fi cel mai numeros element maghiar în rândul ceangăilor, fiind ajunși în valuri succesive. Sașii reprezintă un alt element constituent al ceangăilor din Moldova, aceștia fiind stabiliți și asimilați în decursul Evului Mediu.
La recensământului din 2011, numărul declarat al ceangăilor a fost de 1.536 (iar declarați maghiari în Moldova s-au regăsit 5.866 de locuitori). Ceangăii din Țara Bârsei, care se identifică drept maghiari, în 2011 erau 8.491. În sensul etnolingvistic al cuvântului, ei reprezintă însă un număr mult mai mare decât cel evaluat la recensămintele oficiale, existând conform unei estimări a Consiliului Europei în 2001, circa 60-70.000 de vorbitori de limba maghiară în Moldova (indiferent de naționalitatea lor declarată).
Timp de secole, conștiința ceangăilor s-a bazat prin raportare identitară la religia romano-catolică și la propria limbă, un dialect maghiar.
Referitor la limbile vorbite, acestea sunt româna și maghiara. Există un dialect ceangăiesc maghiar compus din trei graiuri: de nord (în apropierea Romanului), de sud (în județul Bacău) și secuiesc (pe văile Siretului, Tazlăului și Trotușului), precum și un grai separat ceangăiesc românesc de tranziție în grupul nordic (ultimul fiind vorbit în anii 1950-1960 mai ales de oamenii în vârstă, generațiile ulterioare trecând la graiul moldovenesc). Graiurile celor care mai vorbesc astăzi maghiara sunt variante arhaice ale unei limbi maghiare medievale, ce nu includ cuvintele apărute în timpul reformei limbii maghiare din intervalul 1790-1870.
În comparație cu cultura populară maghiară, cultura populară ceangăiască este mai arhaică, păstrând elemente din Evul Mediu. Deși portul actual ceangăiesc al femeilor corespunde tipologic celui românesc din vestul Moldovei, cel al bărbaților păstrează influențe ale portului ungar din est. Ornamentația conține elemente specifice ambelor națiuni. Muzica populară, deși prezintă toate stilurile din stratul arhaic al muzicii populare maghiare, alături de dansurile populare prezintă și o influență românească. Există unele diferențe între bucătăria ceangăiască din Moldova și cea din Bazinul Carpatic.
În ce privește învățământul în limba maghiară, acest este organizat parțial în unele sate moldovenești, în majoritatea lor în grupuri extrașcolare. În 2006, Guvernul României a comunicat Consiliului Europei că ceangăii ce se consideră de naționalitate ceangăiască sau maghiară sunt reprezentați de Asociația Maghiarilor Ceangăi din Moldova, parte a Uniunii Democrate Maghiare din România. În schimb, românii de confesiune romano-catolică (inclusiv ceangăii care se consideră români) sunt reprezentați de Asociația Romano-Catolicilor „Dumitru Mărtinaș”.
Deși ceangăii au rezistat amestecului dintre nații petrecut de-a lungul timpului, în contextul factorilor care țin de mediu, biserică și autoritățile locale și naționale, au atins un nivel ridicat de asimilare. Prin recomandarea Consiliului Europei numărul 1521 din anul 2001, autoritățile europene au indicat României să protejeze cultura și limba tradițională a ceangăilor moldoveni, acest lucru putându-se însă face numai dacă ei înșiși respectă aceste valori, sau dacă respectivele valori tradiționale culturale sau limba, mai există.
Asupra proiectul privind menținerea culturii ceangăiești, în detrimentul ideii de omogenitate națională în interiorul granițelor statului român există în prezent încă, obstacole. Acestea țin cu precădere de tentativele de negare a identității maghiare a ceangăilor, dar și de politica minorității maghiare, în general.