Ghedeon
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ghedeon - în ebraică Ghid'on (גדעון), numit și Yerubaal sau Yerubeshet, a fost un personaj biblic, erou și „Judecător” evreu antic, faimos prin victoria asupra Midianiților despre care se povestește în capitolele 6-8 ale Cărții Judecătorilor din Biblia ebraică, respectiv Vechiul Testament al religiei creștine. Ghedeon era fiul lui Ioaș (Yoash), din ginta Abiezri (Aviezri) a tribului Manase (Menashe) și trăia la Ofra. În fruntea unei oști de numai 300 de „viteji” israeliți (așa cum i-a poruncit Dumnezeu-Yahve) el a a dobândit o victorie decisivă asupra oștii midianite, cu mult mai numeroasă. Dupā Scriptură (Biblia), Ghedeon a fost al cincilea judecător care s-a distins în fruntea israeliților în ceea ce s-a numit Perioada Judecātorilor, probabil în Secolul al XII-lea î.Hr. Renumele sāu ca salvator al israeliților din mâinile midianiților si ale amaleciților și mai ales rāsunetul victoriei sale asupra midianiților au avut ecou în toate generațiile următoare ale iudaismului și ale poporului evreu. Victoria sa militară este evocată în Psalmul 83, 12, precum și în cartea Samuel 1,11, 12 și în cartea profetului Isaia 9, 3 și 10, 26 Ghedeon este venerat și de traditia creștină ca Sfântul și Dreptul Ghedeon. Biserica Catolică și cea Ortodoxă îl celebrează la 26 septembrie, Biserica Coptă iarna, la 16 al lunii Kiahk, iar Biserica Apostolică Armeană la 30 iulie. La creștinii ortodocși el este comemorat împreună cu celelalte figuri de drepți din Vechiul Testament în Duminica Sfinților Strămoși, duminica dinainte de Crăciun (a Patra Duminică a Adventului).