Podul Libertății din Veneția
From Wikipedia, the free encyclopedia
Podul Libertății (în italiană Ponte della Libertà)[1] este un pod rutier și feroviar care conectează centrul istoric al orașului Veneția (format dintr-un grup de insule) de țărmul continental. El reprezintă singura cale de acces pentru traficul rutier în Piazzale Roma și pe insula Tronchetto și pentru traficul feroviar în Gara Venezia Santa Lucia
Podul Libertății din Veneția | |
Podul Libertății | |
45°26′55″N 12°18′26″E ({{PAGENAME}}) | |
Nume oficial | Ponte della Libertà |
---|---|
Denumit după | libertate |
Benzi de trafic | 4 |
Traversează | Laguna Venețiană |
Locație | Veneția |
Tip | pod în arc |
Lungime | 3.850 m |
Lățime | 20 m |
Ecartament | ecartament normal |
Construcție | |
Arhitect | Tommaso Meduna[*][[Tommaso Meduna (inginer italian)|]] Giovanni Milani[*][[Giovanni Milani (inginer italian)|]] Eugenio Miozzi[*] |
Material | beton cărămidă Istrian stone[*][[Istrian stone (type of limestone)|]] |
Lansarea proiectului | |
Data deschiderii | 25 aprilie 1933 |
Utilizare | |
Prezență online |
Podul a fost construit în perioada 1931-1933 după proiectul inginerului Eugenio Miozzi și inaugurat de Benito Mussolini la 25 aprilie 1933 ca Ponte Littorio («Podul lictorului»), fiind singura cale de acces pentru vehiculele rutiere în centrul istoric al capitalei regiunii Veneto. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a fost redenumit Ponte della Libertà pentru a onora eliberarea de sub dictatura fascistă și de sub ocupația nazistă.