Războiul Civil Finlandez
războiul civil din Finlanda (1918) / From Wikipedia, the free encyclopedia
Războiul Civil Finlandez (–) a avut ca obiectiv preluarea controlului asupra Finlandei în timpul tranziției sale de la statutul de Mare Ducat în cadrul Imperiului Rus la cel de stat independent. Conflictul a făcut parte din agitația națională, politică și socială produsă de Primul Război Mondial (Frontul de Est) în Europa. Părțile implicate în conflict au fost roșiii, conduși de Partidul Social-Democrat și albii, conduși de Senatul nesocialist, dominat de conservatori. Gruparea paramilitară Gărzile Roșii, formată din muncitori din industrie și agricultură, controla orașele și centrele industriale din Finlanda de sud. Gruparea paramilitară Garda Albă, formată din țărani și facțiuni ale claselor de mijloc și superioară, controlau zonele rurale din centrul și nordul Finlandei.[5]
Războiul Civil Finlandez Suomen sisällissota | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Primul Război Mondial,Războiul Civil Rus | |||||||||
Informații generale | |||||||||
| |||||||||
Beligeranți | |||||||||
Albii Garda Albă Germania Mișcarea Jägerilor voluntari suedezi, estoni[1] și polonezi | Roșii | ||||||||
Conducători | |||||||||
C.G.E. Mannerheim Ernst Linder(d) | Ali Aaltonen(d) Eero Haapalainen(d) | ||||||||
Efective | |||||||||
80.000–90.000 finlandezi 14.000 soldați germani 1000 voluntari suedezi[2] 1.737 de polonezi din Legiunea Poloneză(en)[traduceți][3] | 80.000–90.000 finlandezi 7.000–10.000 soldați ai fostei Armate Imperiale Ruse[2] | ||||||||
Pierderi | |||||||||
Albi 3.000&nadsh;3.500 morți în luptă 1.650 executați 46 dispăruți 4 morți în lagăre Suedezi 55 uciși în luptă Germani 450–500 morți în luptă[4] Total 5.300–5.600 de victime | Roșii 4.500–5.500 morți în luptă 10.000 executați 2.000 dispăruți 11.000–13.500 morți în lagăre Ruși 800–1.000 morți în lupte 1.500–1.800 executați[4] Total 27.400–33.100 de victime | ||||||||
Modifică date / text |
Marele Ducat al Finlandei, teritoriu autonom al Imperiului Rus, se dezvolta treptat într-un stat finlandez. Până în 1917, societatea finlandeză trecuse prin creșteri demografice rapide, industrializare și în cadrul ei apăruse o amplă mișcare muncitorească. Sistemul politic al țării era într-o fază instabilă de democratizare și modernizare, în timp ce situația socio-economică și statutul cultural-național ale populației se ameliorau treptat. Primul Război Mondial a dezbinat Imperiul Rus și Marele său Ducat, și a dus la lupte pentru putere între mișcarea muncitorească, cu înclinații de stânga, și nesocialiștii, mai conservatori, în absența unei forțe armate sau polițienești neutre. Declarația de independență a Finlandei din nu a reușit să unifice națiunea.
Roșiii au dus o ofensivă generală nereușită în februarie 1918, aprovizionați cu arme din Rusia Sovietică. În martie, a început o contraofensivă a albilor, întărită în aprilie de un contingent al Armatei Imperiale Germane. Acțiunile militare decisive ale războiului au fost bătăliile de la Tampere și Viipuri, ambele câștigate de albi, și bătăliile de la Helsinki și Lahti, câștigate de armatele germane, ceea ce a dus la victoria de ansamblu a Albilor aliați cu Germania. Atât roșiii cât și albii au practicat teroarea politică. Un număr mare de roșii au murit de malnutriție și de boli în lagărele de prizonieri. În total, circa 39.000 de oameni au murit în război, dintre care 36.000 au fost finlandezi—dintr-o populație totală de 3.000.000.
După conflict, finlandezii au trecut de sub dominația rusească în sfera de influență a Imperiului German. Senatul conservator a încercat să înființeze o monarhie finlandeză, dar planul a fost abandonat după înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial. Finlanda a devenit republică independentă și stat democratic. Războiul a divizat națiunea pentru mulți ani și rămâne evenimentul cu cea mai mare încărcătură emoțională din istoria Finlandei. Societatea a fost reunificată prin compromisuri sociale bazate pe cultivarea pe termen lung a unei politici și religii moderate, pe rezultatele Primului Război Mondial și pe revenirea economică postbelică.[6]