Sirenă de protecție civilă
From Wikipedia, the free encyclopedia
O sirenă de protecție civilă (cunoscută, de asemenea, ca sirenă de raid aerian sau sirenă de tornadă) este o sirenă utilizată pentru a avertiza populația cu privire la apropierea unui pericol și, uneori, pentru a indica că pericolul a trecut. Unele sirene (care sunt situate în mare parte în orașele mici) sunt folosite, de asemenea, pentru a avertiza serviciile de pompieri voluntari pentru a se deplasa la un incendiu. Inițial concepute pentru a avertiza locuitorii orașelor de iminența unor raiduri aeriene în al Doilea Război Mondial, ele au fost adaptate pentru a avertiza populația cu privire la iminența unui atac nuclear și a unor dezastre naturale distructive, cum ar fi tornadele.
O sirenă mecanică generează sunet prin rotirea unui ax crestat care produce un flux de aer într-un anumit ritm. Sirenele moderne pot ajunge la un nivel de sunet de până la 135 de decibeli la o distanță de 30 de metri. Sirena de raid aerian Chrysler, pusă în funcțiune de un motor pe benzină Chrysler Hemi de 5424 cm3, generează un sunet de 138 dB la o distanță de 100 de metri.[2]
Prin utilizarea diferitelor tonuri și/sau modele de sunet sunt semnalate diferite situații de alertă. Sirenele electronice pot transmite anunțuri vocale, în afară de semnalele sonore de alertă. Sistemul sirenelor poate fi controlat electronic și integrat în cadrul altor sisteme de avertizare.