Somnul (nuvelă)
From Wikipedia, the free encyclopedia
„Somnul” este o nuvelă psihologică scrisă de Cezar Petrescu și apărută în numărul din iunie–iulie 1927 al revistei Viața Romînească din Iași. Ea a fost publicată apoi în volumul Omul care și-a găsit umbra (Ed. Cartea Românească, București, 1928), alături alte trei nuvele: „Omul care și-a găsit umbra”, „Palace” și „Dezertarea lui Toader Mânzu”, fiind încorporată ulterior în „ediția definitivă” a volumului Omul din vis (1945).[1] Ambele volume au fost incluse în ciclul „Fantasticul interior”,[2] în care autorul descrie o lume halucinantă, investigând obsesii provenite din straturile adânci ale subconștientului.[3]
„Somnul” | |
Prima pagină a nuvelei „Somnul”, publicată în numărul din iunie–iulie 1927 al revistei Viața Romînească. | |
Autor | Cezar Petrescu |
---|---|
Țara primei apariții | Regatul României |
Limbă | română |
Gen | nuvelă psihologică |
Publicată în | revista Viața Romînească din Iași |
Tip media | tipăritură (periodic) |
Data publicării | iunie–iulie 1927 |
Modifică date / text |
Nuvela prezintă evoluția unei obsesii trăite de un tânăr intelectual studios, cu perspective de a deveni ministru, după ce află că soția sa, Cordelia, îl înșală, fără să vrea, în timpul somnului cu diferiți inși dezgustători sau cu personaje din cărți.[4][5] Măcinat de gelozie, el încearcă inutil să lupte cu acești dușmani invizibili și în cele din urmă își ucide soția, strângând-o de gât, pentru a suprima visul desfrânat.[4] Autorul urmărește pas cu pas acest proces de dezagregare psihică de la primele faze inofensive până la instaurarea stării de psihopatie.[6]
Subiectul nuvelei „Somnul” a fost reluat și dezvoltat de Cezar Petrescu în romanul Simfonia fantastică (1929).[7]