Substituție penală
teorie protestantă a răscumpărării (sau ispășirii) / From Wikipedia, the free encyclopedia
Substituția penală (uneori, mai ales în scrierile mai vechi, numită și teoria judiciară)[1][2] este o teorie protestantă a răscumpărării (sau ispășirii).
Teoria substituției penale afirmă cum Cristos, supunându-se voluntar planului Tatălui, a suferit retribuția divină în locul omenirii (de unde ideea de substituție), satisfăcând dreptatea divină, așa încât Dumnezeu să poată salva în mod just lumea (răscumpărând-o), și împăcând-o cu sine.
Ea a fost fondată de Martin Luther, în timpul Reformei, și a continuat să fie dezvoltată în calvinism,[1][2][3][4][5] fiind o interpretare a ideii de expiere vicară (a suferi, sau a plăti în locul altuia, din cauza altuia, etc.) cum e și teoria patristică a răscumpărării, sau, tot teorie patristică, a satisfacției, a lui Anselm de Cantebury.
Teoria învață că prin moartea Sa, Isus, din dragoste pentru lume, ia păcatul asupra Sa (se substituie), pentru cei care își pun credința în El.