Agostino Casaroli
From Wikipedia, the free encyclopedia
Agostino Casaroli (n. 24 noiembrie 1914, Castel San Giovanni, Provincia Piacenza, Italia - d. 9 iunie 1998, Roma) a fost un prelat catolic, cardinal secretar de stat (prim ministru) al Sfântului Scaun între 1979-1990.
Agostino Casaroli | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4] Castel San Giovanni, Emilia-Romagna, Italia[5] |
Decedat | (83 de ani)[1][2][5][6] Roma, Italia[7][5] |
Cetățenie | Italia (–) Regatul Italiei (–) |
Religie | Biserica Catolică[8] |
Ocupație | diplomat preot romano-catolic[*] episcop catolic[*] |
Limbi vorbite | limba italiană[9][10] |
Activitate | |
Alma mater | Academia Pontificală Ecleziastică Universitatea Pontificală Laterană |
Premii | Ordinul Isabelei Catolica în grad de Mare Cruce[*] Ordinul Soarele Perului în grad de mare cruce[*] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*] Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*] Grand-croix vum ordre de mérite civil et militaire d'Adolphe de Nassau[*][[Grand-croix vum ordre de mérite civil et militaire d'Adolphe de Nassau |]] ()[11] |
Modifică date / text |
Agostino Casaroli este considerat drept arhitect al politicii față de blocul comunist în timpul papei Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea. Ca diplomat a jucat un rol de prim plan în relațiile Sfântului Scaun cu blocul țărilor comuniste, mai ales în privința situației creștinilor din spatele Cortinei de fier. A negociat înțelegeri cu regimurile ateiste din Iugoslavia și Republica Populară Ungară.
A fost criticat din cauza acestor acorduri, pe motiv că ar fi arătat prea mare disponibilitate la compromis, în detrimentul comunităților catolice asuprite de regimurile comuniste.