Bătălia de la Vittorio Veneto
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bătălia de la Vittorio Veneto, sau a treia bătălia de pe Piave,[7] a fost ultimul conflict armat între Italia și Imperiul Austro-Ungar în timpul Primului Război Mondial. Ea s-a desfășurat între 24 octombrie și 4 noiembrie 1918, în zona dintre râul Piave, Masivul Grappa, Trentino și Friuli(d), și a urmat la câteva luni după eșecul ofensivei austriece din iunie 1918, care nu a reușit să rupă rezistența italiană pe Piave și pe Grappa, și s-a încheiat cu o slăbire gravă a forței și a capacităților de luptă a Armatei cezaro-crăiești.
Bătălia de la Vittorio Veneto | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Frontului italian al Primului Război Mondial | |||||||
Cavaleria italiană intră în Trento la 3 noiembrie 1918 | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Italia Franța Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei SUA | Austro-Ungaria | ||||||
Conducători | |||||||
Armando Diaz | Svetozar Boroević Arhiducele Joseph | ||||||
Efective | |||||||
57 divizii de infanterie și 4 de cavalerie[1]
10.000 tunuri[2] după alte surse: 7.750 tunuri. | 50 divizii de infanterie și 6 de cavalerie[3] Efective totale: 800.000 soldați 7.000 tunuri[4] | ||||||
Pierderi | |||||||
36.498 morți, răniți și dispăruți (dintre care 1.830 britanici și 588 francezi)[5] | 90.000 morți și răniți[6] 426.000 prizonieri 6.810 tunuri (cifre oficiale până la data de 11 noiembrie 1918)[5] | ||||||
Modifică date / text |
Atacul italian decisiv, cerut insistent de către Aliați, care deja trecuseră la ofensivă generală pe frontul de vest, a început abia la 24 octombrie 1918, în timp ce Imperiul Austro-Ungar deja dădea semne de destrămare, din cauza tensiunilor politico-sociale din rândul numeroaselor naționalități prezente în statul habsburgic, și în timp ce erau în curs de desfășurare încercări de negocieri pentru suspendarea ostilităților.
Bătălia de la Vittorio Veneto s-a caracterizat printr-o fază inițială aprig disputată, în timpul căreia armata austro-ungară încă a mai putut opune rezistență, atât pe Piave cât și în sectorul Muntelui Grappa, căreia i-a urmat o bruscă și ireversibilă prăbușirea a apărării, cu dezintegrarea progresivă a unităților și cu dezertări în rândul minorităților naționale, care a promovat rapida înaintare finală a armatei italiene până la Trento și Trieste.
La 3 noiembrie 1918, cu intrare în vigoare din ziua următoare, s-a încheiat armistițiul de la Villa Giusti, care a reprezentat sfârșitul Imperiului Austro-Ungar și victoria Italiei în Marele Război.