Friedrich Hölderlin
poet german / From Wikipedia, the free encyclopedia
Friedrich Hölderlin (pronunție germană: //ˈfʁiːdʁɪç ˈhœldɐliːn//; n. , Lauffen am Neckar, Baden-Württemberg, Germania – d. , Tübingen, Baden-Württemberg, Germania) a fost un poet german, unul din principalii reprezentanți ai romantismului în literatura europeană.
După Goethe și Schiller este considerat cel mai mare elegiac al literaturii germane și împărțea cu ei admirația sa pentru Grecia antică idealizată.
Friedrich Hölderlin | |
Friedrich Hölderlin, portretizat de Franz Karl Hiemer în 1792 | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4] Lauffen am Neckar, Baden-Württemberg, Germania[5][6] |
Decedat | (73 de ani)[1][2][3][4] Tübingen, Baden-Württemberg, Germania[7][6] |
Înmormântat | Stadtfriedhof Tübingen[*][[Stadtfriedhof Tübingen (Historic main cemetery of Tübingen)|]] |
Părinți | Heinrich Friedrich Hölderlin[*][[Heinrich Friedrich Hölderlin ((1736-1772))|]] Johanna Christiana Gok[*][[Johanna Christiana Gok ((1748-1828))|]] |
Frați și surori | Heinrike Breunlin[*][[Heinrike Breunlin ((1772-1850))|]] |
Cetățenie | Regatul Württemberg |
Ocupație | poet, scriitor, traducător |
Limbi vorbite | limba germană[8][9] limba franceză |
Studii | Universitatea din Jena, Universitatea din Tübingen, Tübinger Stift |
Activitatea literară | |
Limbi | limba germană |
Mișcare/curent literar | Romantism |
Opere semnificative | „Hyperion sau eremitul în Grecia”, „Moartea lui Empedocle”, „Imnuri” |
Semnătură | |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Opera sa are ca teme: elogierea patriei ca entitate spirituală, nostalgia vârstei de aur, tristețea însingurării individului, integrarea eului în armonia cosmică.
De asemenea, a combinat teme de inspirație creștină și greco-romană. În lucrarea sa principala, romanul în versuri Hypérion (1797-99), idealizează Grecia antică, în contrateză cu patria sa proprie Germania, disprețuind Pietismul dezgustător al vremii din Swabia sa natală, fiind un suporter și admirator al Revoluției franceze.
Hyperion fiind personajul spiritual căruia Hölderlin îi insuflă propriul său suflet și propria voce, lăsând-l pe Hyperion să-i exprime gândurile și sentimentele sale, într-un spațiu elegic, într-un dialog permanent cu prietenul său imaginar Bellarmin, Grecia antică fiind "singurul loc adecvat caracterului elegiac al lui Hyperion" (cap. 2, Prefață).
Ce a rămas din viața lui este că în liceu a fost coleg de camera cu Hegel și Schelling și împreună au plantat copacul libertății; apoi a fost meditator, a fost în Franța iar iubirea sa a fost o fată de 13 ani, iar la 40 de ani a "înnebunit" fiind găzduit într-un turn la o familie oarecare {suferind probabil de manie depresiva} + fiind foarte calm + încetând să scrie și decât uneori scriind câte un poem pe care îl semna: Cu supușenie, Scardanelli. E antonimul lui Goethe, aducătorul mântuirii lirice prin poezia Brot und Wein. [11}