Ilhanatul
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ilhanatul (în persană ایلخانان, romanizat: Īlkhānān), cunoscut de mongoli ca Hülegü Ulus (lit. „popor sau stat Hülegü”), a fost un hanat mongol stabilit în sectorul de sud-vest al Imperiului Mongol. Tărâmul Ilhanid era cunoscut oficial ca Țara Iranului sau pur și simplu Iran. A fost înființat după ce Hülegü, fiul lui Tolui(d) și nepotul lui Ginghis Han, a moștenit partea de vest a Imperiului Mongol după ce fratele său Möngke Han(d) a murit în 1259.
Ilhanatul | |||||
ایلخانان | |||||
Ил Хан | |||||
الدولة الإلخانية | |||||
| |||||
| |||||
Localizare | |||||
Capitală | Maragheh | ||||
---|---|---|---|---|---|
Limbi | limba persană limba mongolă limbi turcice limba arabă | ||||
Religie | tengriism creștinism islam șamanism nestorianism budism tibetan șiism | ||||
Guvernare | |||||
Formă de guvernare | monarhie | ||||
Legislativ | Kurultai | ||||
Istorie | |||||
Modifică date / text |
Teritoriul central al Ilhanatului se află în ceea ce face parte acum din țările Iran, Azerbaidjan și Turcia. La apogeul întinderii teritoriale, Ilhanatul a inclus și părți din Irakul modern, Siria, Armenia, Georgia, Afganistan, Turkmenistan, Pakistan, o parte din Daghestanul modern și o parte din Tadjikistanul modern. Mai târziu, conducătorii Ilhanatului, începând cu Ghazan în 1295, s-au convertit la islam. În anii 1330, Ilhanatul a fost devastat de Moartea neagră. Ultimul ilhan, Abu Sa'id Bahadur Han, a murit în 1335, după care Ilhanatul s-a dezintegrat.
Conducătorii ilhanizi, deși de origine non-iraniană, au încercat să-și întărească autoritatea legându-se de trecutul iranian și au recrutat istorici pentru a-i prezenta pe mongoli ca moștenitori ai Imperiului Sasanid (224–651).[1]