În astronomie, minimul lui Maunder corespunde unei epoci, aproximativ situată între anii 1645 și 1715, în timpul căreia numărul de pete solare — și deci câmpul magnetic al Soarelui și orice forme de activitate solară care decurg de aici — fiind în mod semnificativ mai slabă decât azi.
Denumirea a fost dată de către John A. Eddy, cunoscut și ca «Jack Eddy», astronom american, care a compilat datele astronomice vechi.[1][2]