Nae Ionescu
filosof, profesor universitar, jurnalist, om politic român, militant antisemit / From Wikipedia, the free encyclopedia
Nae Ionescu (Nicolae C. Ionescu), (n. , Brăila, România – d. , București, România) a fost un filozof, logician, pedagog, teoretician antisemit[5] și jurnalist român.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în ianuarie 2008 |
Nae Ionescu | |
Filozoful Nae Ionescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Brăila, România |
Decedat | (49 de ani)[1] București, România[2] |
Înmormântat | Cimitirul Bellu |
Frați și surori | Alexandru Ionescu-Ghibericon |
Căsătorit cu | Elena Margareta Fotino |
Copii | Radu, Răzvan |
Cetățenie | România |
Religie | Creștin-ortodox[3] |
Ocupație | filozof, logician, pedagog, jurnalist |
Limbi vorbite | limba română[4] |
Activitate | |
Educație | Facultatea de Litere și Filosofie din București |
Alma mater | Universitatea din München |
Organizație | Universitatea din București |
Lucrări remarcabile | Die Logistik als Versuch einer neuen Begründung der Mathematik |
Stil | trăirism |
A influențat pe | Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Constantin Noica |
Partid politic | Mișcarea Legionară |
Premii | Premiul de filosofie matematică, 1923 |
Modifică date / text |
Filozofia sa a fost numită trăirism, o variantă românească a vitalismului, incluzând elemente mistice și teologice din tradiția creștin-ortodoxă și axată pe preponderența trăirii asupra intelectului. Cuvântul a fost tradus din limba germană "Lebensphilosophie" (filozofia trăirii), de criticul Șerban Cioculescu,
Nae Ionescu a adunat în jurul său o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice, a literaturii și gândirii românești, ca Vasile Băncilă, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Petre Țuțea, Constantin Noica și alții. Prin publicistică, mai ales prin intermediul ziarului Cuvântul, s-a implicat în dezbaterea politică, susținând inițial doctrina țărănistă, apoi ideea unei monarhii organice (reprezentate de regele Carol al II-lea), iar din vara anului 1933 a trecut spre fascism, Mișcarea Legionară și antisemitism militant manifestat în ultima parte a vieții sale.