Zaharia Stancu
scriitor român / From Wikipedia, the free encyclopedia
Zaharia Stancu (n. 5 octombrie 1902, Salcia, județul Teleorman – d. 5 decembrie 1974, București) a fost un scriitor român, poet, romancier, prozator, director de teatru, jurnalist și publicist, academician, laureat al Premiului Herder.
Zaharia Stancu | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | [1][2][3] Salcia, Teleorman, România | ||
Decedat | (72 de ani)[1][2][3] București, România | ||
Înmormântat | Cimitirul Bellu | ||
Părinți | Tudor Stancu Mitroi Maria (n. Delcea Bratu) | ||
Frați și surori | trei | ||
Căsătorit cu | Nicolina Păun | ||
Copii | Horia Stancu | ||
Cetățenie | România | ||
Ocupație | romancier[*] poet scriitor jurnalist filozof | ||
Limbi vorbite | limba română[4] | ||
Partid politic | Partidul Muncitoresc Român, Partidul Comunist din România | ||
Studii | Facultatea de Litere a Universității din București | ||
Activitatea literară | |||
Activ ca scriitor | 1920 - 1974 | ||
Mișcare/curent literar | Realism literar, realism socialist, Naturalism | ||
Operă de debut | 1920 - „Mai puțină ingratitudine”, ziarul Victoria din Turnu Măgurele | ||
Opere semnificative | Desculț, Jocul cu moartea, Pădurea nebună, Șatra, Antologia poeților tineri | ||
Note | |||
Premii | Premiul Herder ordinul Victoria Socialismului[*] | ||
Laureat al Premiului Herder Director al Teatrului Național din București Deputat în Marea Adunare Națională | |||
| |||
Modifică date / text |
Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
Curente în literatura română | ||
Umanism -
Clasicism | ||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
v • d • m |
Zaharia Stancu și-a început cariera literară ca gazetar și poet liric, a devenit un militant activ de stânga, romancier angajat după război, în primii ani ai puterii populare. Ulterior a scris proză realistă, naturalistă, marcată însă de un lirism specific. A reînceput să scrie poezie în ultimii ani ai vieții.
Romanul Desculț (1948) a fost masiv promovat în perioada comunistă, fiind cel mai tradus roman al unui autor de limba română și parcurgând globul „în sandale de aur”, după cum îi plăcea autorului să spună. A fost tradus în 24 de limbi până în 1988, existând, printre altele, o traducere și în limba japoneză.[5]
Cu toate acestea, în opinia mai multor critici, cele mai importante cărți ale lui sunt romanele Șatra, Jocul cu moartea și Pădurea nebună (Dilîi-orman; două cuvinte provenite din două limbi, care definesc aria sa natală, Diliorman sau Teleorman).[6][7][8][9]