Alegeri parlamentare în Turcia, 2023
From Wikipedia, the free encyclopedia
Alegerile parlamentare vor avea loc pe 14 mai 2023, alături de alegerile prezidențiale.[1] Președintele Recep Tayyip Erdoğan a optat ca alegerile să se țină mai devreme, pe 14 mai 2023.[2] Votanții din 87 de districte electorale vor alege 600 de deputați în Marea Adunare Națională a Turciei pentru un mandat de cinci ani, formând cel de al 28-lea parlament al țării.
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
La alegeri au participat numeroase alianțe, multe din ele s-au format la alegerile din 2018 și ulterior s-au extins. Partidul de guvernare, AKP, al actualului președinte în exercițiu Recep Tayyip Erdoğan conduce Alianța Populară, care include de asemenea și Partidul Mișcarea Naționalistă (MHP), Partidul Marii Unități (BBP) și Noul Partid al Muncii (YRP). Alianța de opoziție, care și-a exprimat dorința de revenire la un sistem parlamentar de guvernare, a fost condusă de principalul partid de opoziție, CHP, și a inclus alte cinci partide. Printre acestea și Partidul Bun (İYİ), Partidul Fericirii (SP), Partidul Democrat (DP) și alte două partide conduse de foști politicieni ai AKP, numite Partidul Democrației și Progresului (DEVA) al fostului ministru al economiei Ali Babacan și Partidul Viitorului (GP) al fostului premier Ahmet Davutoğlu.
Partidul Democrat al Poporului (HDP) pro-kurd a optat să candideze pe listele Partidului Verzilor și Viitorului Stângii (YGSP) din cauza unui posibil caz de interzicere al partidului. YGSP însuși a condus Alianța Libertății și Muncii de stânga alături de Partidul Muncitoresc din Turcia (TİP). La alegeri au mai concurat alte două alianțe mici: Alianța Strămoșească condusă de candidatul la președinție Sinan Oğan și Uniunea Forțelor Socialiste.
În ciuda previziunilor contrare, Alianța Populară și-a păstrat majoritatea cu 322 de parlamentari. Deși AKP a avut cel mai rău rezultat de la alegerile generale din 2002 cu 35,5% din voturi, aliatul său ultranaționalist MHP a depășit așteptările de a câștiga 10,1%. În general, alianța a câștigat puțin sub 50% din voturi. Alianța Națională s-a îmbunătățit doar marginal față de votul din 2018, câștigând un total de 34% și 213 deputați. Alianța Libertății și Muncii a suferit o scădere a votului lor, câștigând puțin peste 10% și 66 de locuri. Nicio altă alianță electorală nu a câștigat locuri. Alegerile au avut ca rezultat câștigarea deputaților a șapte partide - un record în politica turcă.
Multe partide mai mici au candidat pe listele celor mai mari pentru a evita împărțirea votului. Înainte de alegeri, CHP a provocat controverse prin trimiterea a 77 de candidați DEVA, ai Partidului Fericirii, Partidului Viitorului și Partidului Democrat pe listele proprii, dintre care 35 (14 DEVA, 9 de la SP, 9 de la GP și 3 de la Democrați) au fost aleși - o valoare semnificativ mai mare ca proporție față de cota națională de sprijin a acestor partide.[3] Aceștia au inclus foști miniștri AKP, cum ar fi Sadullah Ergin (candidat al DEVA), care a fost criticat pe scară largă pentru rolul său de ministru al justiției în conspirația Ergenekon împotriva Forțelor Armate Turce. Între timp, AKP a fost criticat pentru că a trimis membri ai Partidului Cauzei Libere (HÜDAPAR), un partid cunoscut pentru legăturile sale cu Hezbollahul kurd, ca candidați.