Alegeri prezidențiale în Turcia, 2023
From Wikipedia, the free encyclopedia
Alegerile prezidențiale au avut loc în Turcia în mai 2023, alături de alegerile parlamentare, pentru a alege președintele pentru un mandat de cinci ani.[1] Au fost marcate pentru prima dată de un al doilea tur de scrutin.[2]
| |||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||
|
Alegerile inițial au fost programate să aibă loc pe 18 iunie, dar guvernul le-a mutat cu o lună înainte pentru a evita ca acestea să coincidă cu examenele universitare, Hajj pilgrimage și cu startul vacanței de vară.[3] Se estimează că un total de 64 de milioane de alegători au avut dreptul de-a vota la alegeri, 60.9 milioane în Turcia și 3.2 milioane în Diaspora.[4]
Președintele în funcție Erdoğan de la Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) a intrat în cursa pentru realegere fiind sprijinit de Alianța Populară, care include Partidul Mișcarea Naționalistă (MHP) și alte două partide mai mici. Alianța Națională, care este compusă din șașe partide de opoziție inclusiv principalul partid de opoziție, Partidul Republican al Poporului (CHP), l-a susținut pe liderul CHP Kemal Kılıçdaroğlu pentru funcția de președinte al Turciei. Cum nu fac parte din alianță, partidul pro-kurd, Partidul Verzilor și Viitorului Stângii (YGSP), și Alianța Muncii și Libertății (din care face parte și YGSP) l-au susținut pe Kılıçdaroğlu.[5] Alți doi candidați mai mici, liderul Partidului Patriei Muharrem İnce și ultranaționalistul Sinan Oğan susținut de Alianța Strămoșească, au intrat în cursa electorală reușind să strânge cele 100.000 de semnături necesare; în orice caz, cu trei zile înainte de alegeri, İnce s-a retras invocând campanii consistente de calomniere și defăimare împotriva sa de către candidații rivali, deși încă mai apărea pe buletine de vot.[6]
Principalele teme ale campaniei s-au învărtit în jurul mortalului cutremur din 2023 din Turcia și Siria, care a lăsat în urmă 50.000 de morți și a amenințat cu amânarea datei alegerilor.[7][8] Guvernul a fost criticat pentru răspunsul său încet la cutremur și amnistia terenurilor anterioare, despre care criticii susțineau că au lăsat clădirile mai vulnerabile.[9] Economia a fost, de asemenea, proeminentă din cauza creșterii rapide a costului vieții. În majoritatea sondajelor, alegătorii au identificat economia drept principalul lor domeniu de îngrijorare.[10]
În primul tur, Erdoğan și Oğan au depășit așteptările de a primi 49,5% și, respectiv, 5,2% din voturi. Între timp, Kılıçdaroğlu a câștigat 44,9%, în timp ce Muharrem İnce (care a rămas pe buletinul de vot în ciuda retragerii) a primit 0,4%. Întrucât cota de voturi a lui Erdoğan a fost cu 0,5% mai mică decât a câștiga definitiv, el și Kılıçdaroğlu au participat la un al doilea tur de scrutin pe 28 mai. Oğan l-a susținut pe Erdoğan, provocând o scindare cu Alianța Strămoșească, în timp ce liderul Partidului Victoriei Ümit Özdağ – liderul celui mai mare partid al alianței – l-a susținut pe Kılıçdaroğlu.[11]