Amin al-Husseini
From Wikipedia, the free encyclopedia
Hadj Mohammed Amin al-Husseini (în arabă: محمد أمين الحسيني, n.1895[8][9], Ierusalim – d. 4 iulie 1974, Beirut) a fost un politician și lider religios musulman arab palestinian, care a funcționat ca Muftiu al Ierusalimului în perioada mandatului britanic asupra Palestinei.[10] În octombrie 1937 a fugit din Palestina de teama reacției autorităților britanice la Marea Revoltă Arabă din anii 1936-1939 la conducerea căreia a luat parte activă și s-a întors din exil în martie 1948. Inițial adept al Siriei Mari, din care Palestina ar fi făcut parte ca „Siria de Sud”, Amin al-Husseini s-a impus în anii 1930 ca lider al mișcării naționale palestiniene. El s-a opus cu înverșunare sionismului și evreilor ca națiune egală în drepturi în Orientul Apropiat. De pe această poziție el a fost principalul responsabil pentru atacurile și măcelurile organizate de arabi musulmani împotriva colectivității evreiești în Palestina. Amin al_Husseini a deținut între anii 1921-1937 funcția de președinte al Consiliului Suprem Islamic din Palestina, iar începând din 1936 pe cea de presedinte al Înaltului Comitet Arab din Palestina, învestitură pe care a continuat să o pâstreze și în exil, dupa scoaterea în afara legii a acestui comitet de către autoritățile britanice. În exil el a colaborat cu regimul pro-nazist din Irak sub conducerea lui Rashid Ali al-Kailani, după căderea căruia s-a refugiat în Italia fascistă și apoi vreme de patru ani în Germania nazistă, unde a cooperat cu liderii și cu politica nazistă, instigând la genocidul împotriva evreilor și luând parte la înființarea unor unități de voluntari musulmani în cadrul Waffen SS, pe teritoriul fostului Regat al Iugoslaviei, în Bosnia și în Sandžak . Himmler i-a conferit gradul de Gruppen SS. Revenind în Palestina în martie 1948 a condus iarăși, ca președinte al Înaltului Comitet Arab, strategia națională palestiniană în cursul Războiului Arabo-Israelian din 1948-1949 în cursul căruia o parte însemnată din arabii palestinieni s-au refugiat în zone neangrenate în lupte. El însuși a patronat, sub auspicii egiptene, un guvern palestinian efemer (1949-1959) și fără puteri reale la Gaza, apoi la Cairo, împotrivindu-se cu înverșunare autorității exercitate de regii Iordaniei la Ierusalim și în Cisiordania.
Hadj Amin al-Husseini لحاج أمين الحسيني | |
Fotografie din jurul anului 1929 | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Ierusalim, Imperiul Otoman[1] |
Decedat | (79 de ani)[2][3][4][5] Beirut, Liban |
Înmormântat | Martyrs' Cemetery in Beirut[*][[Martyrs' Cemetery in Beirut |]] |
Părinți | Mohammed Tahir al-Husayni[*][[Mohammed Tahir al-Husayni (Grand Mufti of Jerusalem)|]] |
Cetățenie | Imperiul Otoman (–) Palestina sub mandat britanic (–) |
Religie | Islamul sunit |
Ocupație | politician muftiu |
Locul desfășurării activității | Ierusalim[6] |
Limbi vorbite | limba turcă limba franceză limba arabă[7] |
Grand Mufti | |
Partid politic | Înaltul Comitet Arab[*] |
Alma mater | Universitatea-moschee Al-Azhar[*] |
Modifică date / text |
După înființarea în 1964 la Ierusalim a Organizației de Eliberare a Palestinei, și-a încetat activitatea ca președinte al Înaltului Comitet Arab. În ultimii ani ai vietii petrecuți la Beirut, și-a scris memoriile.