Antibiotic beta-lactamic
From Wikipedia, the free encyclopedia
Antibioticele beta-lactamice (denumite și beta-lactamine) reprezintă o clasă de antibiotice care conțin un nucleu de beta-lactamă în molecula lor. În această categorie sunt incluse penicilinele, cefalosporinele, monobactamele și carbapenemele.[1] Majoritatea antibioticelor beta-lactamice își manifestă activitatea antibacteriană prin inhibarea biosintezei peretelui celular bacterian. Sunt cele mai utilizate antibiotice, astfel că până în anul 2003, mai mult de jumătate dintre antibioticele disponibile comercial erau beta-lactamine.[2]
Antibiotic beta-lactamic | |
Structurile chimice generale ale penicilinelor (sus) și respectiv cefalosporinelor (jos). Cu roșu este evidențiat nucleul de beta-lactamă | |
Identificare | |
---|---|
KEGG | C03438 |
Modifică date / text |
Bacteriile pot dezvolta rezistență la antibiotice beta-lactamice, prin biosinteza unor enzime denumite beta-lactamaze, acestea având rolul de a distruge ciclul beta-lactamic. În practică, pentru depășirea acestei rezistențe, se utilizează combinații ale acestor antibiotice cu inhibitori de beta-lactamază, precum este acidul clavulanic.