Belle Époque
este perioada modernă, cu salturi marcante în toate domeniile și viață tihnită până la începutul Primului Război Mondial / From Wikipedia, the free encyclopedia
Belle Époque [bɛleˈpɔk] (din franceză, „Epoca Frumoasă”) este perioada modernă, cu salturi marcante în toate domeniile și viață tihnită până la începutul Primului Război Mondial. Convențional este datată de la sfârșitul Războiului franco-prusac în 1871 până la izbucnirea Primului Război Mondial în 1914.[1]
Apărută în timpul celei de-a Treia Republici Franceze, a fost o perioadă caracterizată de optimism, pace regională, prosperitate economică, un vârf al imperiilor coloniale și inovațiilor tehnologice, științifice și culturale. În climatul perioadei, mai ales la Paris, artele au înflorit. Multe capodopere ale literaturii, muzicii, teatrului și artei vizuale au câștigat recunoașterea. Belle Époque a fost numit în retrospectivă, când a început să fie considerată "Epoca de Aur", spre deosebire de ororile Primului Război Mondial.
În Marea Britanie, anii Belle Époque corespund sfârșitului epocii victoriene și începutul epocii eduardiene, din timpul domniei regelui Eduard al VII-lea. În Germania, Belle Époque coincide cu wilhelminismul, iar în Rusia, cu domniile țarilor Alexandru al III-lea și Nicolae al II-lea. România o experimentează pe durata domniei lui Carol I.