Carol Storck
sculptor român / From Wikipedia, the free encyclopedia
Carol Storck, pe numele său real Johann Ludwig Karl , (n. , București, Țara Românească – d. , București, România) a fost un sculptor român, fiul sculptorului Karl Storck și frate al lui Frederic Storck.
Carol Storck | |
autoportret | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Johann Ludwig Karl |
Născut | București, Țara Românească |
Decedat | (72 de ani) București, România |
Înmormântat | Cimitirul Evanghelic Lutheran din București[*] |
Cauza decesului | pneumonie |
Părinți | Karl Storck Ana Clara Ihm |
Frați și surori | Frederic, Emil, Julie, Jean, Marie, Hugo, Rosa |
Căsătorit cu | Berta Zeidner |
Copii | Clara, Alexandru, Ella, Jenny |
Cetățenie | România |
Ocupație | sculptor |
Limbi vorbite | limba română limba germană limba italiană limba engleză |
Activitate | |
Domeniu artistic | sculptură, monumente funerare sau religioase |
Studii | Academia Regală de Artă din Florența[*] |
Pregătire | Karl Storck, Augusto Rivalta[*], Thomas Eakins |
Mișcare artistică | academism, realism, Cercul artistic literar Intim Club, Societatea „Cercul artistic”, Salonul Oficial de pictură și sculptură, Tinerimea artistică |
Opere importante | Statuia dr. Carol Davila |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Din 1871 a studiat la Academia Regală de Artă din Florența, cu sculptorul Augusto Rivalta (1837-1925), cunoscut ca reprezentant al tradiției academice realist-naturiste.[1]
În perioada 1876-1880 a studiat și în SUA, la Philadelphia, unde a și expus lucrările sale. A participat în 1877 la o expoziție din Philadelphia cu două portrete, unul al fabricantului Dixton și unul al copilului Dellachause. În 1878 a prezentat la Salonul Oficial din Philadelphia statueta din teracotă intitulată Privește florile gingașe. În 1879 la același salon a expus două lucrări, un gips portret al lui Fortuny și o teracotă intitulată Negustorul din Veneția după Shakespeare. A fost membru al asociației artiștilor din Philadelphia și a deschis expoziții, chiar i s-a făcut propunerea să ocupe un post la Academia Pennsylvania de Arte Frumoase (Pennsylvania Academy of the Fine Arts).
Revenit la București în 1881, Carol Storck a preluat în întregime și atelierul, și comenzile, și a continuat laborioasa activitate începută și dezvoltată de tatăl său. În anul 1886 a expus la Cercul artistic literar Intim Club sculptura intitualtă Progresul. Căsătoria sa cu Berta Zeider (1869-1907) a avut loc în anul 1888. Împreună, cei doi soți au avut patru copii Clara (1889), Alexandru (1893), Ella (1894) și Jenny (1895). Artistul a fost unul dintre oamenii cheie ai Societății „Cercul artistic”, el îndeplinind multă vreme funcția de casier al organizației. În anul 1912, Carol Storck a fost numit ca președinte al ei.
La București a realizat alegoriile monumental-decorative pentru fațada Palatului de Justiție din București, intitulate Prudența, Forța și Temperanța, comanda fiind preluată în anul 1895. Pentru Palatul Poștelor a făcut alegoriile Drumul de fier și Electricitate. În octombrie 1903 a fost inaugurată în București Statuia doctorului Carol Davila, cea mai bună realizare statuară a lui Carol Storck.
Artistul a avut o intensă activitate în domeniul funerar, realizând numai pentru Cimitirul Bellu circa patruzeci și cinci de busturi și monumente funerare. Câteva portrete și lucrări de plastică mică realizate de Carol Storck se regăsesc și în Colecția de Artă Plastică "Fr. Storck și Cecilia Cuțescu Storck" a Muzeului Municipiului București, adăpostit în fosta locuință a sculptorului Frederic Storck și a soției acestuia, pictorița Cecilia Cuțescu-Storck, din Str. Vasile Alecsandri nr. 16, sector 1.