Cetatea Turnu
From Wikipedia, the free encyclopedia
Cetatea medievală Turnu (Nicopolis minor, Kule, Holavnic)[1][2] este una dintre principalele cetăți medievale românești de pe linia Dunării. Se află în partea de sud a municipiului Turnu Măgurele la o distanță de 3 km de oraș și la 1 km de confluența râului Sâi cu Dunărea. Cetatea este atestată documentar din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân (1394) și a făcut parte din structura de cetăți ridicate de acesta pe linia Dunării pentru apărarea Țării Românești de amenințarea turcă. La sfârșitul domniei lui Mircea cel Bătrân, în împrejurări încă neclare, intră sub ocupație otomană. Revine definitiv în posesia Țării Românești abia în anul 1829, când este arsă și dărâmată.[3] Pentru scurte perioade de timp - în vremea domniilor lui Vlad Țepeș și Mihai Viteazul - cetatea este recucerită și alipită Valahiei[4][5].
Cetatea Turnu | |
Cetate medievală din Țara Românească | |
Poziționare | |
---|---|
Coordonate | 43°43′9.98″N 24°51′45″E ({{PAGENAME}}) |
Localitate | Turnu Măgurele, Teleorman |
Județ | Teleorman |
Țara | România |
Adresa | Drumul Cetății - Turnu Măgurele |
Edificare | |
Tip | cetate |
Data începerii construcției | Evul Mediu sec. XIV |
Restaurare | în curs |
Stare de conservare | ruină |
Data demolării | 1829 |
Materiale | piatră și căramidă |
Proprietar | România |
Clasificare | |
Cod LMI | TR-I-s-A-14229 |
Cod RAN | 151692.01.01 |
Modifică date / text |
Cetatea este alcătuită dintr-un turn circular central de piatră (de la care cetatea își ia numele) cu un diametru de 17,4 m și care era acoperit cu șindrilă, iar mai apoi cu olane. Potrivit surselor istorice acesta avea rol de depozit și adăpostea muniția precum și diverse produse agricole.[6] În jurul turnului central a fost construit un zid împrejmuitor cu o circumferință de 156 m și grosime de circa 1,5 m. În exteriorul acestuia a fost săpat un șant de apărare străjuit de o contraescarpă. Zidul și contraescarpa se unesc în partea de sud. Pe zidul de incintă au fost construite câteva bastioane ce ulterior au fost acoperite de reconstruirea zidului.[7][8]
Întregul ansamblu a fost clădit într-o zonă mlăștinoasă în care pânza freatică este foarte aproape de cota terenului - ceea ce a făcut ca cetatea să se degradeze continuu și a îngreunat lucrările de consolidare și întreținere, iar mai apoi, pe cele de cercetare arheologică desfășurate în secolele XX-XXI.[6][8]
Cetatea a reprezentat un însemnat punct vamal pe unde erau comercializate diferite materii prime, produse agricole și meșteșugărești[9]. În Evul Mediu Turnu se afla pe traseul a două drumuri comerciale importante care veneau dinspre cetățile transilvane (Sibiu, Brașov, etc.), care treceau prin trecătorile Carpaților și urmau calea Dunării, spre cetatea Nicopole.[10][11]
Fortăreața face parte din lista monumentelor istorice din județul Teleorman. Începând cu octombrie 2018 se află într-un proces de restaurare și consolidare.