Comuna Boișoara, Vâlcea
comună din județul Vâlcea, România / From Wikipedia, the free encyclopedia
Boișoara este o comună în județul Vâlcea, Muntenia, România, formată din satele Boișoara (reședința), Bumbuești și Găujani.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
[[wiki]] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. |
Boișoara | |
— comună — | |
Localizarea satului pe harta României | |
Localizarea satului pe harta județului Vâlcea | |
Coordonate: 45°26′00″N 24°22′59″E ({{PAGENAME}}) | |
---|---|
Țară | România |
Județ | Vâlcea |
SIRUTA | 168755 |
Reședință | Boișoara |
Componență | Boișoara, Bumbuești, Găujani |
Guvernare | |
- primar al comunei Boișoara[*] | Mihai Săndulache[*][1] (PNL, ) |
Suprafață | |
- Total | 79,84 km² |
Populație (2021) | |
- Total | 967 locuitori |
Fus orar | UTC+2 |
Prezență online | |
Poziția localității Boișoara | |
Modifică date / text |
Localitatea de reședință a comunei este atestată din vremea lui Vladislav Voievod (1451).[necesită citare]
Comuna Boișoara este situată în nordul Județului Vâlcea, pe partea stângă a Oltului, în depresiunea intercapatică “Țara Loviștei”, cuprinsă între Munții Făgărașului la Nord, Munții Coziei la Sud-Est și culmea Câinenilor din Munții Lotrului spre Sud-Vest, despărțiti de Râul Olt, în ținutul istoric Muntenia.
Această depresiune, cunoscută în geografia României - după Simion Mehedinți- sub denumirea de Bazinul Titeștilor, este străvechiul ținut “Țara Loviștei”, amintit sub numele de “Terra Loysta” în diploma dată de regele ungurilor Bella al IV-lea contelui Conrad de Tălmaci în prima jumătate a veacului al XIII-lea, prin care-i întărește stăpânirea acestui ținut.
Primul document scris care atestă satele Boișoara și Găujani, este hrisovul dat de Io Vladislav Voievod în anul 1451, prin care dăruiește strămoșilor boișorenilor și găujănenilor cei șapte munți, pe care îi posedă și astăzi. ”Io Vladislav Voievod Domnul Țării Românești,care întărește stăpânire lui Dragomir Ruhat, a fiilor și nepoților lui, peste partea lor de moșie, de la gurile Deșiulu și Săsenilor peste Boișoara și Găujani peste munții Mănileasa, Stâna Mare, Zănoaga, Prislopul, Între Boiile.”
Acest ținut istoric a fost studiat de profesorul de geografie Ion Conea în lucrarea Tara Loviștei (1935), această carte fiind prima lucrare științifică de referință care vorbește despre Boișoara. Istoricul Comunei Boișoara se confundă cu istoricul Loviștei. În centrul Loviștei se află Comuna Boișoara, prin care trece străvechiul drum de legătură dintre Curtea de Argeș, vechi scaun domnesc, și Sibiu.
Populație în Loviștea a existat din preistorie, fiind un ținut înconjurat din toate părțile de munți înalți, ca o cetate. În trecut, în Ținutul Loviștea nu se putea pătrunde decât pe două căi: pe la sud-est, de la Sălătruc din Județul Argeș prin Comuna Perișani, și de la nord-est, prin trecătoarea Turnu Roșu- Câineni. Dacă se apărau aceste porți, Loviștea era ca o cetate de necucerit.
Dovada materială a vechimii locuitorilor din Țara Loviștei o formează descoperirea de la “Cula lui Duroi”, o peșteră strâmtă de dimensiuni reduse unde, în anul 1935, ca urmare a unor săpături, au fost găsite cioburi de ceramică vechi de 5-6 mii de ani. Datorită faptului că pe aceste locuri trecea singura cale de comunicare dintre Transilvania și Munteni,a se presupune că pe aici au trecut armatele romane conduse de împăratul Traian, în drumul său spre Sarmisegetuza, în al doilea război daco-roman.