Constantin Prezan
From Wikipedia, the free encyclopedia
Constantin Prezan (n. 27 ianuarie 1861, satul Sterianul de Mijloc, comuna Butimanu, plasa Snagov, județul Ilfov, în prezent în județul Dâmbovița – d. 27 august 1943, satul Schinetea, județul Vaslui) a fost unul dintre mareșalii României, erou al Primului Război Mondial.
Constantin Prezan | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | 27 ianuarie 1861 Butimanu, România | ||
Decedat | 27 august 1943, (82 de ani) București, România | ||
Înmormântat | Schinetea | ||
Părinți | Constantin și Alexandrina Prezan | ||
Căsătorit cu | Clementina Bantaș Elena Olga Eliad | ||
Copii | Constanța Prezan | ||
Cetățenie | România | ||
Ocupație | politician | ||
Limbi vorbite | limba română | ||
Șeful Marelui Cartier General | |||
În funcție | |||
5 decembrie 1916 - 1 aprilie 1918 | |||
Monarh | Ferdinand I | ||
Prim-ministru | Ion I. C. Brătianu Alexandru Averescu Alexandru Marghiloman | ||
Predecesor | Dumitru Iliescu | ||
Succesor | Constantin Cristescu | ||
Șeful Marelui Cartier General | |||
În funcție | |||
28 octombrie 1918 - 20 martie 1920 | |||
Monarh | Ferdinand I | ||
Prim-ministru | Constantin Coandă Ion I. C. Brătianu Artur Văitoianu Alexandru Vaida-Voevod Alexandru Averescu | ||
Predecesor | Constantin Cristescu | ||
Succesor | Constantin Cristescu | ||
Studii | Școala Fiilor de Militari, din Iași (1874 - 1878) Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1878 - 1880) Școala Specială de Artilerie și Geniu, din București (1881 - 1883) Școala de Aplicație pentru Artilerie și Geniu, din Fontainebleau (1883 - 1886) | ||
Activitate | |||
Ramura | Geniu | ||
Gradul | Sublocotenent (1880) Locotenent (1883) Căpitan (1887) Maior (1892) Locotenent-colonel (1895) Colonel (1901) General de brigadă (1907) General de divizie (1914) General de corp de armată (1916) Mareșal al României (rezervă) (1930) | ||
A comandat | 1896 - comandant de sector la „Cetatea București” 1896-1901 - ofițer în Statul Major Regal 1901-1904 - comandant al Regimentului 25 Infanterie 1904-1907 - comandant al Brigăzii 13 Infanterie 1910-1911 - comandant al Diviziei 10 Infanterie 1911-1914 - comandant al Diviziei 7 Infanterie 1914 - comandant al Corpului 3 Armată 1915-1916 - comandant al Corpului 4 Armată 15 august - 9 noiembrie 1916 - comandant al Armatei de Nord 9 noiembrie-decembrie 1916 – comandant Grup de Armate decembrie 1916 - aprilie l918 – șef al Marelui Cartier General noiembrie 1918 - aprilie 1920 – șef al Marelui Cartier General | ||
Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul Război Mondial (1916 - 1918) Operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri (1918 - 1920) | ||
Decorații și distincții | |||
Decorații | Ordinul Mihai Viteazul () Ordinul național „Steaua României” () Ordinul „Sfânta Ana” () Ordinul Mihai Viteazul () Ordinul Mihai Viteazul () Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a IV-a[*] Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*] Orden Takovskog krsta[*][[Orden Takovskog krsta |]] Ordinul Sfântului Alexandru[*] Ordinul Vulturul Alb | ||
| |||
Membru de onoare al Academiei de Științe din România | |||
Modifică date / text |
Constantin Prezan a fost ofițer de carieră, provenit din arma geniu. Și-a făcut studiile de specialitate la școli militare de prestigiu din România și Franța, parcurgând ierarhic toată ierarhia militară, de la sublocotenent la până la general de corp de armată, cel mai înalt grad militar din Armata Regală Română. În anul 1930 i s-a acordat demnitatea onorifică de „Mareșal al României”, ca recunoaștere a meritelor sale pe timpul cât a comandat Armata de Nord și Marele Cartier General.
În afară de participarea la Primul Război Mondial, a mai luat parte la al Doilea Război Balcanic și la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri, din perioada 1918-1920. În anul 1920, la sfârșitul războiului, a fost trecut în rezervă, petrecându-și restul vieții la conacul său de la Schinetea.
Constantin Prezan a evitat să se implice activ în viața politică, deși a avut o serie de demnități politice, mai mult onorifice, cum ar fi aceea de senator de drept deținută în perioada postbelică, în baza înaltei sale poziții din armată, precum și de participant/membru al Consiliilor de Coroană.
A primit numeroase distincții și medalii, fiind ales membru de onoare al Academiei Române și membru de onoare al Academiei de Științe din România, începând cu 21 decembrie 1935.[1]
Mareșalul Constantin Prezan s-a stins din viață la 27 august 1943, fiind înmormântat cu funeralii naționale, în curtea reședinței sale de la Schinetea.
Istoricul Nicolae Iorga l-a caracterizat astfel:
„Constantin Prezan, se dovedise nesimțitor la curentele populare care avuseseră atâta influență asupra celuilalt mare general al războiului, Alexandru Averescu. Acțiunea sa de străbatere în Ardeal fusese eficace și se menținuse și după catastrofa din Muntenia. Ajuns conducător al defensivei din Moldova, arătase sânge rece, dreaptă măsură, atât optimism cât trebuia pentru a domina dezorientarea și demoralizarea și pentru a fi gata oricând de hotărârile reparatoare ale revanșei. Ieșise complet curat, numai cu moșioara sa din Roman (Schinetea)-Vaslui, dintr-o situație în care atâția au făcut avere. Avea o singură dorință: de a putea să organizeze, fără servituți de partid, armata pe care o condusese cu atâta demnitate.[2]:p. 16”—Nicolae Iorga, O viață de om, așa cum a fost