Deconstructivism
From Wikipedia, the free encyclopedia
Deconstructivism în arhitectură, numit uneori și Deconstrucție, este o direcție de dezvoltare a arhitecturii postmoderne începută la sfârșitul anilor 1980. Este caracterizată de idea de non-liniaritate a procesului de design și proiectare, precum și de manipulări ingenioase ale formelor, continuității și structurilor suprafețelor exterioare ale clădirilor. Deconstructivismul apelează la aparenta nerespectare a geometriei euclidiene, sugerînd volumetrie ne-euclidiană,[1] servind astfel la "dizlocarea" și "distorsonarea" elementelor arhitecturale, dar mai ales a fațadei și a întregii suprafețe exterioare a clădirii. Finalizarea aspectului final vizual este caracterizată de impredictibilitate și haos controlat.
Acest articol este parte a seriei Arhitectura modernă. |
Arhitectura modernă |
Arhitectura Art Nouveau |
Arhitectura Art Deco |
Arhitectura Bauhaus |
Arhitectura brutalistă |
Critical regionalism |
De Stijl |
Deconstructivism |
Arhitectura expresionistă |
Arhitectura futuristă |
Arhitectura funcționalistă |
Stilul internațional |
Arhitectura organică |
Arhitectura postmodernă |
Arhitectura vizionară |
Articole similare |
Editați aceast format |
Unii dintre arhitecții implicați în mișcarea deconstructivistă au fost influențați de scrierile filozofului francez Jacques Derrida și de ideea sa filozofică de deconstrucție, deși gradul concret de influențare al acestora este o problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată pînă la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față de materialele folosite", și altele similare.
Evenimentele importante care au marcat mișcarea deconstructivistă includ concursul de design arhitectural din anul 1982 din Parc de la Villette (și mai ales lucrările lui Jacques Derrida and Peter Eisenman,[2] respectiv lucrarea câștigătoare a lui Bernard Tschumi), expoziția organizată la Museum of Modern Art, Deconstructivist Architecture, în 1988, în New York City de către Philip Johnson și Mark Wigley și deschiderea din 1989 a Wexner Center for the Arts, Columbus, Ohio, designat de Peter Eisenman.