Domenico Michiel
From Wikipedia, the free encyclopedia
Domenico Michiel (Domenico Michele) (n. ? - d. 1130) a fost un doge al Veneției între 1117 și 1130, provenind din familia Michiel.
Domenico Michiel | |
Date personale | |
---|---|
Născut | secolul al XI-lea |
Decedat | 1129 Veneția, Republica Veneția |
Înmormântat | Mănăstirea San Giorgio Maggiore |
Ocupație | politician |
Locul desfășurării activității | Veneția[1] |
Modifică date / text |
A condus o campanie împotriva împăratului bizantin Ioan al II-lea Comnenul, ca urmare a refuzului acestuia de a reînnoi privilegiile acordate negustorilor venețieni de pe cuprinsul Imperiului. Campania a constat în asedierea insulei Corfu, însă, ca urmare a rezistenței locuitorilor, coroborată cu apelurile venite din partea cruciaților din Regatul Ierusalimului, flota venețiană, în frunte cu dogele însuși, a luat calea Siriei și a Palestinei, unde a contribuit decisiv la ocuparea fortărețelor Tyr, Accra și Jaffa (Cruciada venețiană). De asemenea, în anul 1123 a semnat "Pactum Warmundi" cu patriarhul de Ierusalim, Gormond de Picquigny, prin care, în schimbul sprijinului naval, negustorii venețieni primeau numeroase privilegii în Regatul Ierusalimului. Pe drumul de întoarcere, armada venețiană a întreprins o incursiune devastatoare asupra insulelor din Marea Egee, aflate în posesia Bizanțului (Rodos, Chios, Samos, Lemnos etc.) și a Cefaloniei, obligându-l pe împăratul de la Constantinopol să satisfacă solicitările comerciale ale Veneției, a readus sub ascultare orașele răzvrătite de pe coasta dalmată (Zara, Spalato, Sibenico etc.), pentru a reveni în triumf la Veneția. Inscripția de pe mormântul său specifică: terror Graecorum...et laus Venetorum.