Endocardită
From Wikipedia, the free encyclopedia
Endocardita este o boală care constă în inflamarea stratului intern al inimii, numit endocard. De obicei, aceasta afectează valvele inimii. Alte structuri care pot fi implicate includ septul interventricular, corzile tendinoase, endocardul mural sau suprafețele dispozitivelor intracardiace. Endocardita se caracterizează prin leziuni cunoscute sub numele de vegetații. Acestea reprezintă o masă de trombocite, fibrină, microcolonii de microorganisme și celule inflamatorii.[1] În forma subacută a endocarditei infecțioase, vegetația poate include și un centru de țesut granulomatos, care se poate fibroza sau calcifica[2].
Există mai multe modalități de clasificare a endocarditei. Cea mai simplă clasificare se bazează pe cauză: fie infecțioasă (provocată de agenți virotici, microbieni sau, mai rar, fungi), fie neinfecțioasă. Indiferent de aceasta, diagnosticul de endocardită se bazează pe caracteristicile clinice și pe investigații (cum ar fi o ecocardiogramă și hemoculturi care demonstrează prezența microorganismelor care provoacă endocardita).
Semnele și simptomele includ febră, frisoane, transpirații, stare de rău, slăbiciune, anorexie, scădere în greutate, splenomegalie (mărirea splinei), senzație de gripă, suflu cardiac, insuficiență cardiacă, peteșii (pete roșii pe piele), noduli Osler (noduli subcutanați găsiți pe mâini și picioare), leziuni Janeway (leziuni nodulare pe palme și tălpi) și pete Roth (hemoragii retiniene).