Evaziune fiscală
From Wikipedia, the free encyclopedia
Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea unor persoane fizice sau juridice de la plata impozitelor sau taxelor. Evaziunea fiscală se manifestă adesea prin denaturarea informațiilor ce sunt raportate către autorități, precum declararea unor venituri sau profituri mai mici decât în realitate, sau mărirea artificială a cheltuielilor.
Parte a seriei despre | ||
Corupție | ||
Metode | ||
Mită • Furt • Fraudă • Deturnare de fonduri | ||
Combatere | ||
• Libertatea presei
• Libertate de exprimare | ||
Corupția din diferite țări | ||
• România • Moldova | ||
Instituții anticorupție în România | ||
• Direcția Națională Anticorupție | ||
Vezi și | ||
• Corupție politică
• Corupția în Armata Română | ||
editează |
Ca fenomen, evaziunea fiscală se întâlnește atât pe plan național, căt și pe cel internațional, reprezentând una dintre cele mai răspândite infracțiuni cu caracter economic. Frecvent, evaziunea fiscală frauduloasă se întâlnește sub diferite forme, cum ar fi:
- ținerea unor registre contabile nereale
- distrugerea voită a unor documente care pot ajuta la aflarea adevarului privind livrările de mărfuri
- modificarea prețurilor practicate sau a comisioanelor încasate sau plătite
- întocmirea de documente de plată fictive
- modificarea nejustificată a prețurilor de aprovizionare și a cheltuielilor de transport și depozitare
- întocmirea unor declarații vamale false la importul sau exportul de mărfuri
- întocmirea de declaratii de impunere false, când cu bună știință nu sunt mentionate decât o parte din veniturile realizate.[1]
Evaziunea fiscală este o activitate asociată cu economia informală. O măsură a gradului de evaziune fiscală este dată de valoarea veniturilor nedeclarate, care reprezintă diferența dintre valoarea venitului care ar trebui să fie raportat autorităților fiscale și suma reală raportată. Un instrument tipic de fraudă fiscală este includerea în contabilitate facturi de cumpărare false pentru a reduce venitul impozabil.