Frontul al-Nusra
From Wikipedia, the free encyclopedia
Frontul al-Nusra sau Jabhat al-Nusra (în arabă جبهة النصرة لأهل الشام Jabhat al-Nuṣrah li-Ahli ash-Shām, „Frontul de Sprijin pentru Poporul din Al-Sham”, adesea abreviat JN sau JaN), uneori denumit al-Qaeda în Siria sau al-Qaeda în Levant,[43] este o miliție jihadistă sunită care luptă împotriva forțelor guvernamentale siriene în Războiul Civil Sirian, cu scopul declarat de a înființa un stat islamist în Siria.[44] Grupul este aripa siriană a organizației teroriste Al-Qaeda[45] și operează de asemenea și în Libanul vecin.[46]
Frontul al-Nusra | |
Participant în Războiul Civil Sirian, Extinderea Războiului Civil Sirian în Liban și Războiul împotriva terorismului | |
Drapelul Frontului al-Nusra | |
Activ | 23 ianuarie 2012 – prezent[1] |
---|---|
Război | Războiul Civil Sirian, Extinderea Războiului Civil Sirian în Liban și Războiul împotriva terorismului |
Ideologie | Salafism[2] Jihadism salafist[3][4] |
Lideri | Abu Mohammad al-Julani[8] |
Cartiere generale | al-Shahil, Deir ez-Zor, (2012–14)[9][10] Harem, Idlib, (februarie–noiembrie 2014)[11] |
Arii de operațiuni | Siria (În special în nord-vestul Siriei, în jurul provinciilor Idlib și Alep) Liban[14] |
Efective | + 10.750[15][16] |
Parte a | al-Qaeda Consiliul Shura al Mujahedinilor[17] Armata de Cucerire Bătălia Victoriei[18] Ansar al-Sharia[19] Jund al-Malahm[20] Jaish al-Haramoun[21] Itisam bi Allah[22] Centrul de Operații din nordul provinciei Homs[23] |
Aliați | Statul Islamic (doar în tabăra de refugiați Yarmouk)[24] Frontul Islamic[25][26] |
Oponenți | State oponente
Organizații oponente
Grupări șiite Statul Islamic și afiliații săi
|
Bătălii/războaie | Bătălia pentru Alep Ofensiva Latakia (2013)[27] Conflictul inter-rebel în timpul Războiului Civil Sirian Ofensiva Idlib (2014) Conflictul dintre Frontul al-Nusra și Frontul Revoluționarilor din Siria[41] Ofensiva Idlib (2015) : A Doua Bătălie pentru Idlib Bătălia pentru Bosra (2015)[42] Ofensiva Jisr al-Shughur (2015) Bătălia din Tabăra de Refugiați Yarmouk (2015) Ofensiva Qalamoun (mai 2015) Bătălia pentru Zabadani (2015) Ofensiva Hama (2015) Extinderea Războiului Civil Sirian în Liban
Intervenția militară împotriva SIIL
|
Modifică date / text |
Gruparea și-a anunțat înființarea pe 23 ianuarie 2012.[47] În noiembrie 2012, The Washington Post descria al-Nusra drept cea mai de succes facțiune armată a Armatei Siriene Libere (ASL).[48] Zece zile mai târziu, Jabhat al-Nusra a fost desemnată drept organizație teroristă străină de către Statele Unite[49], urmate de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite,[50][51] Franța,[52] Australia,[53] Regatul Unit,[54][55] Canada,[56] Arabia Saudită,[57] Noua Zeelandă,[58] Emiratele Arabe Unite,[59] Rusia[60] și Turcia.[51]
La începutul anului 2015 au existat informații privitoare la faptul că emiratul Qatar și alte state arabe din Golful Persic ar încerca să convingă al-Nusra să se distanțeze de al-Qaeda, promițând un consistent sprijin financiar grupării sunite.[61] Observatori occidentali[62] și un observator sirian[63] au considerat această distanțare improbabilă și, în martie 2015, conducerea al-Nusra a negat că o separare de al-Qaeda sau chiar discuțiile cu Qatarul ar fi avut loc.[62] Alți observatori sirieni au considerat totuși că o distanțare de gruparea teroristă internațională ar fi posibilă[63] sau chiar iminentă.[64]
Începând din 2015, al-Nusra cooperează cu grupuri rebele islamiste și jihadiste, și uneori cu formațiunile aliniate Armatei Siriene Libere, împotriva forțelor guvernamentale siriene.
Pe 29 iulie 2016, liderul al-Nusra Abu Mohammed al-Julani a anunțat retragerea grupării din al-Qaeda și schimbarea denumirii acesteia în Jabhat Fateh al-Sham (în română Frontul de Cucerire a Siriei/Levantului).[65] Conform lui al-Julani, Frontul al-Nusra „dorește astfel să înlăture pretextul folosit de marile puteri, în special SUA și Rusia, pentru a bombarda sirienii”.[65] Comentatorii politici au sugerat însă că intenția reală a grupului era de a fi scos de pe lista organizațiilor teroriste (și implicit de pe lista țintelor bombardamentelor aeriene rusești și americane), de a obține sprijin internațional și, prin schimbarea numelui, de a încerca să-și facă uitată reputația de brutalitate.[66]