Helen Clark
From Wikipedia, the free encyclopedia
Helen Elizabeth Clark ONZ SSI PC (n. , Te Pahu(d), Waikato(d), Noua Zeelandă) este o politiciană din Noua Zeelandă care a servit ca al 37-lea Prim-Ministru al Noii Zeelande din 1999 până în 2008 și a fost administrator al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare din 2009 până în 2017. Ea a fost al cincilea cel mai longeviv prim-ministru în Noua Zeelandă și cea de-a doua femeie care a deținut această funcție[5].
Helen Clark | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Helen Elizabeth Clark |
Născută | (74 de ani)[1][2][3][4] Te Pahu(d), Waikato(d), Noua Zeelandă |
Căsătorită cu | Peter Davis[*] (din ) |
Cetățenie | Noua Zeelandă |
Ocupație | politiciană profesoară universitară[*] politologă[*] |
Limbi vorbite | limba engleză |
Administrator al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare | |
Deținător actual | |
Funcție asumată | |
Precedat de | Kemal Derviş[*][[Kemal Derviş (Turkish economist, politician and academician)|]] |
Minister of Foreign Affairs | |
În funcție – | |
Precedat de | Winitana Pita[*][[Winitana Pita (politician neozeelandez)|]] |
Succedat de | Murray McCully[*][[Murray McCully (politician neozeelandez)|]] |
Al 37-lea prim-ministru al Noii Zeelande[*] | |
În funcție – | |
Precedat de | Jenny Shipley[*] |
Succedat de | John Key |
Lider al opoziției în Parlamentul Noii Zeelande | |
În funcție – | |
Al 11-lea viceprim-ministru al Noii Zeelande | |
În funcție – | |
Precedat de | Geoffrey Palmer[*] |
Succedat de | Don McKinnon[*] |
Al 29-lea ministru al sănătății al Noii Zeelande | |
În funcție – | |
Precedat de | David Caygill[*][[David Caygill (politician neozeelandez)|]] |
Succedat de | Simon Upton[*][[Simon Upton (politician neozeelandez)|]] |
Al 2-lea Minister of Conservation | |
În funcție – | |
Precedat de | Russell Marshall[*][[Russell Marshall (politician neozeelandez)|]] |
Succedat de | Philip Woollaston[*][[Philip Woollaston (politician neozeelandez)|]] |
Membru al Camerei Reprezentanților din Noua Zeelandă | |
Circumscripția | Mount Albert[*][[Mount Albert (New Zealand Parliamentary electorate)|]] |
Legislatură | 48th New Zealand Parliament[*][[48th New Zealand Parliament (term of the Parliament of New Zealand)|]] |
Circumscripția | Mount Albert[*][[Mount Albert (New Zealand Parliamentary electorate)|]] |
Legislatură | al 49-lea Parlament al Noii Zeelande[*] |
Membru al Consiliului de Coroană al Regatului Unit | |
Premii | Ordinul Noii Zeelande[*] (din ) Steaua Insulelor Solomon[*] (din ) Champions of the Earth[*] () honorary doctor of the University of Auckland[*][[honorary doctor of the University of Auckland |]] (aprilie 2009) BBC 100 Women[*][[BBC 100 Women (premiu dat de BBC)|]] () orden Francyska Skaryny[*][[orden Francyska Skaryny |]] () Ордени Дустӣ[*][[Ордени Дустӣ |]] honorary doctor of the University of Waikato[*][[honorary doctor of the University of Waikato |]] Lifetime Achievement award[*][[Lifetime Achievement award (part of the NZ Women of Influence awards)|]] () ...mai multe... |
Partid politic | Partidul Laburist din Noua Zeelandă[*] |
Alma mater | Universitatea din Auckland[*] Goodenough College[*][[Goodenough College (Camden, Greater London, WC1N)|]] |
Semnătură | |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Clark a crescut la o fermă în afara orașului Hamilton. A intrat la Universitatea din Auckland în 1968 pentru a studia politica și a devenit activă în Partidul Laburist din Noua Zeelandă. După absolvire, a predat în domeniul studiilor politice la universitate. Clark a intrat în politica locală în 1974 în Auckland, dar nu a fost aleasă în nici o poziție. După o încercare nereușită, a fost aleasă în Parlament în 1981 ca membru pentru Mount Albert, un electorat pe care l-a reprezentat până în 2009[6].
Clark a avut loc numeroase funcții în cabinetul Noii Zeelande în cel de-al patrulea guvern laburist, printre care Ministru al Locuințelor, Ministru al Sănătății și Ministru al Conservării. Ea a fost prim-ministru adjunct din 1989 până în 1990, sub prim-miniștrii Geoffrey Palmer și Mike Moore. După înfrângerea laburiștilor în alegerile din 1993, Clark l-a contestat pe Moore la conducerea partidului și a câștigat, devenind lider al opoziției. În urma alegerilor din 1999, laburiștii au format o coaliție de guvernare, iar Clark a fost învestită în funcția de prim-ministru pe data de 10 decembrie 1999[7][8].
Clark a condus de-al cincilea guvern laburist, care a implementat mai multe inițiative economice, printre care Kiwibank, fondul de pensionare din Noua Zeelandă, schema de comercializare a emisiilor din Noua Zeelandă și KiwiSaver. Guvernul a introdus, de asemenea, Foreshore and Seabed Act 2004, care a provocat controverse majore cu privire la dreptul de proprietate a platoului marin. În domeniul afacerilor externe, Clark a trimis trupe în Războiul din Afganistan, dar nu și la cel din Irak. A susținut un număr de acorduri de liber schimb cu principalii parteneri comerciali, devenind prima națiune dezvoltată care a semnat un astfel de acord cu China, și a ordonat desfășurarea militară din 2006 în Timorul de Est Timorul, alături de partenerii internaționali. După trei victorii electorale, guvernul său a fost învins în alegerile din 2008. Clark a demisionat din funcția de prim-ministru și lider de partid pe 19 noiembrie 2008. Ea a fost succedată ca prim-ministru de către John Key de la Partidul Național, iar ca lider al Partidului Laburist de către Phil Goff.
Clark a demisionat din Parlament în aprilie 2009 pentru a deveni prima femeie șef al Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). În 2016, a candidat pentru funcția de Secretar General al Organizației Națiunilor Unite, dar nu a reușit să fie aleasă[9]. A părăsit funcția de administrator al PNUD pe 19 aprilie 2017, la sfârșitul celui de al doilea mandat de patru ani[10], fiind succedată de Achim Steiner[11]. În 2019, Clark a devenit patroană a Fundației Helen Clark.