Heliotermie
From Wikipedia, the free encyclopedia
Heliotermia este un fenomen fizic care constă în păstrarea mai mult timp a căldurii înmagazinate în apa sărată a unor lacuri comparativ cu regiunile învecinate, datorită prezenței la suprafața lacurilor a unui strat izolator de apă dulce (epilimnion), care împiedică iradierea căldurii în atmosferă. [1]
Acest proces se produce în lacurile puternic mineralizate (sărate) ce au la suprafață un strat diluat cu apă dulce, salmastru, cu o grosime de 1,5- 2,5 m.
Radiațiile solare produc în timp o încălzire puternică a apei, de la suprafață spre adânc. Răcirea aerului antrenează un proces similar în stratul salmastru dar nu și în adâncime, unde apa rămâne foarte caldă, în sensul că apare o inversiune termică, deoarece stratul superior favorizează conservarea și nu răcirea ei.