Invazie extraterestră
From Wikipedia, the free encyclopedia
Invazia extraterestră sau invazia spațială este o temă comună în scrierile și filmele științifico-fantastice, în care extratereștrii invadează Pământul fie pentru a extermina și a înlocui viața umană, fie pentru a o înrobi sub o stare de control absolut, fie pentru a recolta oamenii ca alimente, fie pentru a fura resursele planetare sau pentru a distruge planeta în întregime.
Scenariul invaziei a fost folosit ca o alegorie a protestului împotriva hegemoniei militare și a bolilor societății ale perioadei respective. Scriitorul britanic H.G Wells, prin romanul său Războiul lumilor, a dezvoltat literatura de invazie care era deja o temă comună atunci când științifico-fantasticul a apărut pentru prima oară ca gen artistic.
Perspectivele invaziei au tendința de a se modifica în funcție de afacerile curente ale omenirii și de percepția de actualitate a amenințării. Invazia extraterestră a fost o metaforă comună în domeniul științifico-fantasticul din Statele Unite ale Americii în perioada Războiului Rece, evidențiind teama de străini (de exemplu de URSS) de ocupație și de devastarea nucleară a poporului american. Exemple ale unor astfel de lucrări includ povestirea scurtă The Liberation of Earth (Eliberarea Pământului, 1950) scrisă de William Tenn și filmul Invazia jefuitorilor de trupuri (1956) regizat de Don Siegel, cu Kevin McCarthy și Dana Wynter în rolurile principale.
În clișeul invaziei, extratereștri fictivi aflați în contact cu planeta Pământ au tendința de a observa (uneori pe baza derulării unor experimente) sau de a invada, mai degrabă decât să ajute populația Pământului să dobândească capacitatea de a participa la afaceri și uniuni interplanetare sau galactice. Există câteva excepții notabile, cum ar fi scenarii ale primului contact cu extratereștri în filmele Ziua în care Pământul s-a oprit (The Day the Earth Stood Still, 1951), Star Trek: Primul contact (Star Trek: First Contact, 1996) sau Primul contact (Arrival, 2016). Un clișeu des folosit la primul contact pașnic cu o civilizație prietenoasă este omenirea atingând un prag tehnologic cheie (de exemplu, armele nucleare și zborurile spațiale în Ziua în care Pământul s-a oprit ori călătoria mai repede decât lumina din universul Star Trek sau din filmul Primul Contact), justificând inițierea oamenilor într-o comunitate numeroasă de specii inteligente din Univers.
Din punct de vedere tehnic, o invazie a oamenilor/mașinilor de pe Pământ îndreptată împotriva unei specii extraterestre este tot o invazie extraterestră/străină; din punct de vedere al străinilor, oamenii sunt străinii de pe altă planetă. Astfel de povestiri sunt mult mai rare decât cele cu străini care atacă omenirea, dar ele există. Printre exemple se poate numără povestirea scurtă Sentry (1954) a lui Fredric Brown (în care, la sfârșitul povestirii, „extratereștrii“ sunt descriși astfel încât ca cititorul să-și dea seama că este vorba de oamenii de pe Pământ), jocul video Sega Phantasy Star II (1989),[1] Cronicile Marțiene ale lui Ray Bradbury, Imperiul Omului din universul Warhammer 40000, Invaders from Earth de Robert Silverberg, filmul Battle for Terra (2007), Planet 51 (2009), Avatar (2009) și Mămici pentru Marte (2011).
Pe lângă faptul că aparțin unui sub-gen al domeniului științifico-fantastic, aceste lucrări pot fi considerate ca aparținând sub-genului așa-zisei literaturi de invazie, care include și descrieri imaginare ale oamenilor de pe Pământ invadați de alte persoane (de exemplu, o invazie fictivă a Angliei de către o Franță ostilă, temă influențată puternic de descrierea lui Wells a unei invazii de pe Marte).