John Churchill, I Duce de Marlborough
From Wikipedia, the free encyclopedia
John Churchill, Primul Duce de Marlborough (n. 26 mai 1650 - d. 16 iunie 1722) a fost un general și politician englez. Cariera sa s-a desfășurat de-a lungul domniei a sase suverani, de la Carol al II-lea al Angliei până la George I al Marii Britanii. A început să se facă remarcat în timpul domniei lui Carol al II-lea, dar datorită regelui Iacob al II-lea, protectorul său pe când era Duce de York, a obținut primele avansări, devenind generalul armatei regale. În 1685, când Iacob al II-lea a devenit rege, Churchill a avut un rol fundamental în sufocarea Rebeliunii lui Monmouth și în asigurarea autorității regelui, dar în 1688 l-a trădat pe Iacob trecând de partea protestanților și a lui William de Orania și a Mariei Stuart.
John Churchill, Primul Duce de Marlborough | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
John Churchill, (1685-1690) de John Closterman | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Date personale | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Născut | 26 mai 1650 Ashe House Devon | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Decedat | 16 iunie 1722 (72 de ani) Cumberland Lodge | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Înmormântat | Palatul Blenheim | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Cauza decesului | boală cerebro-vasculară[*] | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Părinți | Winston Churchill Elizabeth Drake | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Frați și surori | George Churchill[*][[George Churchill (Royal Navy admiral (1654-1710))|]][1] Arabella Churchill[1] Charles Churchill[*][[Charles Churchill (British soldier and politician (1656–1714))|]][1] | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Căsătorit cu | Sarah Jennings | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Copii | Anne Churchill, Countess of Sunderland[*][[Anne Churchill, Countess of Sunderland (British aristocrat, third daughter of John Churchill, 1st Duke of Marlborough)|]][1] John Churchill[*][2] Henrietta Godolphin[1] Barbara FitzRoy[*] Elizabeth Churchill[*][[Elizabeth Churchill (noblewoman; (1687-1713))|]][1] Mary Montagu, Duchess of Montagu[*][[Mary Montagu, Duchess of Montagu (wife of John Montagu, 2nd Duke of Montagu (1689-1751))|]][1] Harriet Churchill[*][[Harriet Churchill (noblewoman; Peerage person ID=105704)|]][2] Lord Charles Churchill[*][[Lord Charles Churchill ((1690-1692))|]][2] | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Naționalitate | englez | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Religie | protestant | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Ocupație | general | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Limbi vorbite | limba engleză[3] | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Activitate | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Alma mater | St Paul's School[*][[St Paul's School (school in Richmond upon Thames, UK)|]] St John's College[*][[St John's College (college of the University of Oxford)|]] | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Premii | Ordinul Jartierei | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Semnătură | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Modifică date / text |
William de Orania, devenit rege cu numele de William al III-lea, l-a numit conte de Marlborough și i-a încredințat comanda armatei engleze în Irlanda în timpul războiului Marii Alianțe. Apoi poziția lui Churchill la curte a fost destul de importantă până în momentul în care s-a descoperit că acesta purta o corespondență secretă cu regele exilat, Iacob al II-lea și cu iacobinii. A fost arestat și închis temporar în Turnul Londrei; a fost eliberat în 1694 și, datorită influenței soției sale Sarah, prietenă cu viitoarea regină Anna Stuart, și-a recăpătat proprietățile și titlurile, primind titlul de Căpitan-General al armatei engleze. A participat la Războiul de Succesiune Spaniol împotriva regelui Ludovic al XIV-lea, în care a obținut victorii strălucitoare, care l-au imortalizat drept unul din cei mai mari generali din istorie. S-a retras din viața publică în 1711, la reședința sa, Palatul Blenheim, din cauza opoziției multor membrii de la curte. S-a întors pe scena publică în timpul domniei lui George I. Lovit de un ictus, a murit în 16 iunie 1722, la vârsta de 72 de ani.
Ambiția sa insațiabilă l-a propulsat de la obscuritate în centrul scenei afacerilor britanice și europene, devenind cel mai bogat dintre supușii reginei Anna. Legăturile sale familiare i-au adus o rețea de relații pe scena europeană (sora sa Arabella Churchill a devenit amanta lui Iacob al II-lea, iar fiul lor, ducele de Berwick, a fost unul dintre cei mai mari mareșali ai lui Ludovic al XIV-lea). De-a lungul celor zece campanii consecutive ale războiului succesiunii spaniole, Marlborough a fost capabil să formeze și să mențină o coaliție discordantă, prin simpla forță a personalității sale, permițând Armatei Britanice să ajungă la un nivel pe care nu îl cunoscuse din Evul Mediu. Chiar dacă nu a reușit să obțină capitularea totală a dușmanilor săi, victoriile sale au promovat Anglia la statutul de mare putere, asigurându-i astfel o prosperitate crescândă în cursul secolului al XVIII-lea. Împreună cu Alexandru Macedon și Scipio Africanul, a fost unicul conducător care și-a încheiat cariera neînvins.