Józef Piłsudski
From Wikipedia, the free encyclopedia
Józef Klemens Piłsudski[lower-alpha 1] (pronunție poloneză: /ˈjuzɛf ˈklɛmɛns pʲiwˈsutski/; n. , Zalavas(d), Sventsyansky Uyezd(d), gubernia Vilna(d), Imperiul Rus – d. , Varșovia, Polonia) a fost un om politic și comandant militar polonez. A fost șef de stat între 1918–22 și conducător de facto (1926–35) al celei de a Doua Republici Polone. Pe linie militară a fost primul mareșal al Poloniei(d) (din 1920) și ministru al apărării(d). De la jumătatea Primului Război Mondial, a avut o influență majoră în politica Poloniei, fiind, totodată, și o figură importantă a scenei politice europene.[11] A fost persoana cu cele mai mari merite în crearea celei de A Doua Republici Polone în 1918, la 123 de ani după ce fusese împărțită și anexată de Rusia, Austria și Prusia.[12][13][14][15]
Józef Piłsudski | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Józef Klemens Piłsudski |
Poreclă | Ziuk |
Născut | [1][2][3][4] Zalavas(d), Sventsyansky Uyezd(d), gubernia Vilna(d), Imperiul Rus[5] |
Decedat | (67 de ani)[1][6][2][3] Varșovia, Polonia[7][6] |
Înmormântat | Catedrala Wawel |
Cauza decesului | cauze naturale (cancer de ficat[*]) |
Părinți | Józef Wincenty Piłsudski[*][[Józef Wincenty Piłsudski (Polish landowner, father of Marshal Józef Piłsudski)|]] Maria Piłsudska[*] |
Frați și surori | Bronisław Piłsudski[*][[Bronisław Piłsudski (Polish cultural anthropologist)|]] Adam Piłsudski[*] Kazimierz Piłsudski[*] Jan Piłsudski[*][[Jan Piłsudski (politician)|]] |
Căsătorit cu | Aleksandra Piłsudska[*][[Aleksandra Piłsudska (Polish independence fighter, PPS activist, First Lady of Poland)|]] (–) Maria Piłsudska[*][[Maria Piłsudska (First Lady of Poland)|]] (până la ) |
Copii | Jadwiga Piłsudska Wanda Piłsudska[*] |
Cetățenie | Imperiul Rus (–) A Doua Republică Poloneză (–) |
Religie | luteranism catolicism[8] catolicism |
Ocupație | politician militar conducător militar ofițer om de stat |
Limbi vorbite | limba poloneză[9][10] |
Prim-ministru al Poloniei[*] | |
În funcție – | |
Precedat de | Valeri Slavek[*][[Valeri Slavek (Prime Minister of Poland (1879-1939))|]] |
Succedat de | Valeri Slavek[*][[Valeri Slavek (Prime Minister of Poland (1879-1939))|]] |
În funcție – | |
Precedat de | Kazimierz Bartel[*][[Kazimierz Bartel (Polish mathematician and politician (1882-1941))|]] |
Succedat de | Kazimierz Bartel[*][[Kazimierz Bartel (Polish mathematician and politician (1882-1941))|]] |
Inspector general al Forțelor Armate | |
În funcție – | |
Succedat de | Edward Rydz-Śmigły |
Naczelnik Państwa | |
În funcție – | |
Succedat de | Gabriel Narutowicz |
Premii | Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*] Ordinul Vulturul Alb Ordinul Lāčplēsis[*] Médaille militaire Ordinul Polonia Restituta în grad de comandor cu stea[*] doctor honoris causa al Universității din Varșovia[*] () Ordinul Mihai Viteazul Ordinul Național Crucea Sudului în grad de mare cruce[*] Ordinul Polonia Restituta în grad de mare cruce[*] ...mai multe... |
Partid politic | ППС[*] (–) |
Alma mater | Universitatea de Stat din Harkov[*] |
Cariera militară | |
Studii | Universitatea de Stat din Harkov[*] |
Activitate | |
Gradul | Mareșal al Poloniei[*] |
Bătălii / Războaie | Primul Război Mondial Războiul Polono-Sovietic |
Semnătură | |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Autocaracterizându-se drept un descendent al culturii și tradițiilor polono-lituaniane,[16] Piłsudski a crezut într-o Polonie multiculturală - o casă a națiunilor, recunoscând numeroasele grupuri etnice și religioase care se aflau într-o puternică alianță istorică cu statele independente Lituania și Ucraina.[16] Principalul său adversar, Roman Dmowski(d), cerea un stat independent al Poloniei redus la pământurile istorice ale Coroanei(d) și fondat în principal pe un demos etnic polonez și pe identitatea romano-catolică.
La începutul carierei sale politice, Piłsudski a devenit lider al Partidului Socialist Polonez(d). Ajungând la concluzia că independența Poloniei va trebui câștigată prin forța armelor, el a creat Legiunile Poloneze(d). În 1914, el a anticipat izbucnirea unui război european, înfrângerea Imperiului Rus de către Puterile Centrale, și înfrângerea Puterilor Centrale de către puterile occidentale.[17] Când a izbucnit Primul Război Mondial, el și Legiunile sale au luptat sub controlul armatei austriece împotriva Rusiei. În 1917, când Rusia începuse să sufere în război, și-a retras sprijinul acordat Puterilor Centrale și a fost arestat de germani.
Din noiembrie 1918, când Polonia și-a redobândit independența, până în 1922, Piłsudski a fost șef de stat al Poloniei. În 1919-21, a comandat forțele polone în șase războaie de frontieră care au modelat națiunea polonă. Forțele lui păreau aproape învinse în Războiul Polono-Sovietic când s-a dat bătălia pentru Varșovia în august 1920. În „miracolul de pe Vistula”, ele au distrus cinci armate rusești și au salvat Polonia. În 1923 s-a retras din politica activă, pentru că guvernul era dominat de adversarii săi, în special de Național-Democrați(d). Trei ani mai târziu, el a revenit la putere după lovitura de stat din mai 1926, și a devenit omul forte (în practică un dictator militar) al Poloniei. De atunci și până la moartea sa în 1935, s-a preocupat în primul rând de chestiunile militare și afacerile externe.
Piłsudski a urmărit, cu diferite grade de intensitate, două strategii complementare, menite să consolideze securitatea Poloniei: „prometeismul”, care viza dezmembrarea, succesiv, a Rusiei Imperiale și ulterior a Uniunii Sovietice în națiunile constituente; și crearea unei federații „Intermarium”, cuprinzând Polonia și alte state independente situate în spațiul geografic dintre Marea Baltică și Marea Neagră, plasată geopolitic între Germania și Rusia. Obiectivul principal al federației Intermarium ar fi fost acela de a garanta un echilibru de putere durabil în Europa Centrală, precum și asigurarea existenței națiunilor din această regiune, împotriva presiunilor imperialiste, atât din vest cât și din est.[16]
Între 1945 și 1989, subiectele legate de persoana și viața lui Piłsudski au fost unele din multele teme interzise de regimul comunist polonez. Wandycz(d) îl caracterizează ca „un înflăcărat patriot polonez, care uneori îi mustra pe compatrioți pentru prostia, lașitatea, sau slugărnicia lor. El se autodefinea ca lituanian polonez(d), și era încăpățânat și rezervat, reținut în a-și arăta emoțiile.”[18] Astăzi, deși unele aspecte ale dominației sale politice rămân controversate, memoria lui Piłsudski este ținută la mare cinste în Polonia. Împreună cu adversarul său, Roman Dmowski(d), el este privit ca un părinte al națiunii poloneze moderne.