Le Chat Noir
From Wikipedia, the free encyclopedia
Le Chat Noir (în franceză pisica neagră) a fost un cabaret al secolului XIX, din Montmarte, cartierul boem al Parisului.
A fost inaugurat la 18 noiembrie 1881 de către artistul Rodolphe Salis[1]. Spre nemulțumirea lui Picasso și a celorlalți care au venit la Expoziția Mondială din 1900, Le Chat Noir a fost închis în anul 1896. Notorietatea sa este dată de faimosul poster creat de Théophile-Alexandre Steinlen.
În zilele sale bune, cabaretul era notoriu ca un loc de adunare al artiștilor, un varieteu dar și datorită faptului că aici se cânta la pian ilegal.
Totul a început într-o locatie cu două camere pe Boulevard de Rochechouart dar în trei ani și jumătate, datorită imensei sale popularități, a fost necesară mutarea într-un loc mai spațios, la câteva case distanță. Numele i-a fost dat de o pisică neagră pierdută și găsită de Salis în timpul lucrărilor.
Era locul de adunare al „artelor incoerente“, Salon des Arts Incohérents, locul unde Salis comenta cele mai noi opere.
Conform spuselor lui Salis, Le Chat Noir era cel mai extraordinar cabaret din lume. Aici puteai da nas în nas cu cei mai faimoși oameni din Paris și puteai întâlni călători din toate colțurile lumii.
Dintre clienții obișnuiți făceau parte Adolphe Willette, Caran d'Ache, André Gill, Emile Cohl, Paul Bilhaud, Sarah England, Paul Verlaine, Henri Rivière, Claude Debussy, Erik Satie, Charles Cros, Jules Laforgue, Charles Moréas, Albert Samain, Louis Le Cardonnel, Coquelin Cadet, Emile Goudeau, Alphonse Allais, Maurice Rollinat, Maurice Donnay, Marie Krysinska, Jane Avril, Armand Masson, Aristide Bruant, Théodore Botrel, Paul Signac, Yvette Guilbert, August Strindberg, și George Auriol.