Mark Slonim
From Wikipedia, the free encyclopedia
Mark Lvovici Slonim (în rusă Марк Льво́вич Сло́ним, cunoscut, de asemenea, ca Marc Slonim și Marco Slonim; 23 martie 1894[2] – 1976) a fost un om politic, critic literar, cărturar și traducător rus. A fost membru al Partidului Socialist Revoluționar și, în 1917, a servit ca deputat al PSR pentru Basarabia în Adunarea Constituantă Rusă. El s-a alăturat guvernului de la Samara în primele faze ale Războiului Civil, opunându-se atât bolșevicilor, cât și elementelor conservatoare ale Mișcării Albe. Desemnat să facă parte din Delegația Externă a partidului său, Slonim a susținut, fără succes, revenirea Basarabiei la Rusia în timpul Conferinței de Pace de la Paris. După o scurtă ședere în Toscana, s-a stabilit în Cehoslovacia în 1922 ca editor al revistei Volya Rossii.
Mark Slonim | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Odessa, Imperiul Rus |
Decedat | (82 de ani) Beaulieu-sur-Mer, Provence-Côte d'Azur, Franța |
Cetățenie | Imperiul Rus |
Ocupație | scriitor istoric literar[*] jurnalist critic literar[*] biograf[*] literary agent[*][[literary agent (agent who represents writers and their written works to publishers, theatrical producers and film producers)|]] traducător politician cadru didactic universitar[*] comparative literature academic[*][[comparative literature academic |]] |
Limbi vorbite | limba rusă limba engleză limba italiană |
Activitate | |
Partid politic | Partidul Socialist Revoluționar |
Studii | Facultatea de Filosofie a Universității de Stat Sankt Petersburg[*] Universitatea din Florența |
Limbi | limba engleză limba franceză limba rusă |
Patronaj | Sarah Lawrence College[*][[Sarah Lawrence College (private liberal arts college in the United States)|]] |
Modifică date / text |
Slonim, care era, de asemenea, un cercetător literar educat în Italia, a devenit teoretician literar și cronicar al revistei Volya Rossii. Din acest punct de vedere, el a încurajat elementele liberal-progresiste și moderniste ale intelectualilor albi emigrați. Slonim a susținut, împotriva conservatorilor gen Zinaida Gippius, că exilații trebuie să aprecieze schimbările care au loc în Uniunea Sovietică și a devenit unul din primii critici care i-au popularizat pe scriitorii sovietici în Occident. El a fost, de asemenea, unul dintre principalii susținători (și un prieten intim) ai poetei Marina Țvetaeva.
În 1928, convins că literatura rusă din exil era de fapt moartă, Slonim s-a mutat la Paris și, în calitate de anti-fascist, a aderat la patriotismul sovietic. Contactele lui din anii 1930 cu Uniunea pentru Repatriere au fost deosebit de controversate. A scăpat de al Doilea Război Mondial și a ajuns în Statele Unite ale Americii la bordul navei SS Navemar, activând în anii 1940 și 1950 ca profesor la Sarah Lawrence College. A continuat să publice tratate și studii despre literatura rusă, familiarizând publicul american cu tendințele majore ale poeziei și prozei sovietice. Și-a petrecut ultimii ani de viață la Geneva, unde a tradus Porumbelul de argint al lui Andrei Belîi și a lucrat sporadic la memoriile sale.