Munca forțată a germanilor în Uniunea Sovietică
From Wikipedia, the free encyclopedia
Munca forțată a germanilor în Uniunea Sovietică a fost considerată de către Uniunea Sovietică ca fiind parte a despăgubirilor de război germane pentru distrugerile provocate de Germania Nazistă în de puterile Axei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1941-1945). Autoritățile sovietice au deportat civili de etnie germană din Germania și Europa de Est în URSS după al doua conflagrație mondială ca să presteze muncă forțată, în timp ce etnici germani care locuiau în URSS au fost deportați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și mobilizați pentru muncă forțată.
Prizonierii de război germani au fost de asemenea folosiți ca sursă de muncă forțată în timpul și după încheierea războiului, atât de Uniunea Sovietică cât și de Aliații occidentali.
Germania nazistă a folosit munca forțată a persoanelor din teritoriile ocupate în timpul războiului. În 1940, naziștii au inițiat un proiect masiv de înrobire a cetățenilor din țările est-europene pentru folosirea lor la munca forțată în fabricile și exploatările agricole germane. Guvernul sovietic a propus utilizarea muncii germane ca despăgubire de război încă din 1943 și a ridicat din nou problema la Conferința de la Ialta din februarie 1945. NKVD-ul a preluat rolul principal în deportări prin intermediul departamentului său, Direcția Generală pentru Prizonierii de Război și Internați (GUPVI).
Informațiile despre munca forțată a germanilor în Uniunea Sovietică au fost cenzurate în Blocul răsăritean până după destrămarea Uniunii Sovietice din 1991. Cu toate acestea, în Lumea occidentală erau cunoscute informațiile despre munca forțată a germanilor în Uniunea Sovietică din relatările publicate în Germania de Vest și din amintirile internaților. Multă vreme, istoricii au citat doar sursele germane cu privire la munca forțată în URSS. Statisticile privind utilizarea muncii civililor germani de către sovietici sunt diferite și de multe ori contradictorii. Acest articol prezintă datele statistice publicate de Comisia Schieder din Germania de Vest (1951-1961), Crucea Roșie Germană, raportul Arhivelor Federale Germane și de un studiu realizat de Gerhard Reichling (un angajat al Oficiului Federal de Statistică al Germaniei).
Date statistice recent declasificate din arhivele sovietice privind utilizarea muncii civile germane în perioada stalinistă au fost publicate în cartea Împotriva voinței lor (rusă « Не по своей воле », 2001)[1].