Nebuloasa Ochi de Pisică
From Wikipedia, the free encyclopedia
Nebuloasa Ochi de Pisică sau nebuloasa Ochiul-Pisicii (NGC 6543) este o nebuloasă planetară din constelația Dragonul. Din punct de vedere structural, este una dintre cele mai complexe nebuloase cunoscute, iar observații de înaltă rezoluție realizate cu Telescopul Spațial Hubble dezvăluie structuri remarcabile, cum ar fi noduri, jeturi de material, bule și structuri în formă de arc, acestea fiind iluminate de nucleul nebuloasei.[3]
Nebuloasa Ochi de Pisică NGC 6543 | |||||
| |||||
Date de observație | |||||
---|---|---|---|---|---|
Tipul obiectului | |||||
Constelație | Dragonul | ||||
Ascensie dreaptă | 17h 58m 33,423s[1] | ||||
Declinație | +66° 37′ 59,52″[1] | ||||
Dimensiune aparentă | |||||
Dimensiune | |||||
Magnitudine aparentă | 9,8B[1] | ||||
Magnitudine absolută (Mv) | −0,2+0,8 −0,6B[note 1] | ||||
Detalii | |||||
Astrometrie | |||||
Distanța față de Terra | 3,3 ± 0,9 kal [2] al (1,0 ± 0,3 kpc pc) | ||||
Distanța față de centrul Căii Lactee | |||||
Raza nebuloasei | al ( pc) | ||||
Alte denumiri | |||||
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||
Modifică text |
A fost descoperită de către William Herschel pe 15 februarie 1786[4] și a fost prima nebuloasă planetară al cărei spectru a fost investigat, cercetarea fiind realizată de astronomul englez William Huggins în 1864. Rezultatele investigărilor ulterioare au relevat pentru prima dacă faptul că nebuloasele planetare sunt formate din gaze fierbinți, nu din stele. Nebuloasa a fost observată în întreg spectrul electromagnetic, din infraroșu până în raze X.
Studiile moderne relevă o structură cu o complexitate aparte, care ar putea fi cauzată în parte datorită materialului ejectat în urma interacțiunii dintr-un sistem binar aflat lângă steaua centrală. Totuși, nu există în prezent evidențe directe cum că steaua centrală ar avea un companion. De asemenea, măsurătorile abundenței elementelor chimice, obținute prin diferite metode, prezintă o discrepanță importantă, indicând faptul că există unele aspecte legate de această nebuloasă care rămân încă fără înțeles. Observațiile Telescopului Hubble au demonstrat existența unui număr de inele fade în jurul Ochiului, care sunt straturi sferice rămase în urma ejecțiilor; totuși, mecanismul lor este neclar.