Nicolae Militaru
general și politician român / From Wikipedia, the free encyclopedia
Nicolae Militaru (n. 10 noiembrie 1925, Bălești, județul Gorj, România – d. 27 decembrie 1996, București, România)[1] a fost un general de armată român, primul ministru al apărării după Revoluția română din 1989.
Nicolae Militaru | |
Generalul de armată Nicolae Militaru | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 10 noiembrie 1925(1925-11-10)
Bălești, județul Gorj, România |
Decedat | (71 de ani)
București, România |
Cauza decesului | cauze naturale (cancer) |
Căsătorit cu | Stefania Militaru |
Copii | Otilia Militaru, Ileana Militaru, Amalia Militaru |
Cetățenie | România |
Ocupație | politician |
Limbi vorbite | limba română |
Membru supleant al CC al PCR | |
În funcție 28 noiembrie 1974 – 2 noiembrie 1984 | |
Comandant al Armatei a III-a, Cluj | |
În funcție 1965 – 1969 | |
Comandant al Armatei a II-a, București | |
În funcție 8 iulie 1969 – 5 iunie 1978 | |
Adjunct al Ministrului Construcțiilor Industriale | |
În funcție 5 iunie 1978 – 8 februarie 1984 | |
Ministru al Apărării Naționale | |
În funcție 26 decembrie 1989 – 16 februarie 1990 | |
Precedat de | Vasile Milea |
Succedat de | Victor Atanasie Stănculescu |
Deputat în Marea Adunare Națională | |
În funcție Circumscripția nr. 10 Gurahonț, județul Arad 1969 – 1975 | |
Partid politic | Partidul Comunist din România |
Alma mater | Academia Militară Generală, Academia Militară Superioară din URSS, doctor în științe militare |
Profesie | politician comunist și general de armată |
Modifică date / text |
Absolvent al Academiei Militare Superioare a URSS, a avut parte de o rapidă ascensiune în Armata Română și în Partidul Comunist Român în prima jumătate a regimului comunist din România, dar în 1978 a fost trecut în rezervă și transferat pe un post de funcționar civil, după ce a fost deconspirată o legătură clandestină a sa cu sovieticii. După afirmațiile sale, se pare că acea legătură făcea parte dintr-un complot ce viza înlăturarea de la putere a dictatorului Ceaușescu, dar Securitatea l-a identificat drept spion GRU.
La Revoluția din 1989, el a fost reactivat de noua putere provizorie și numit ministru al apărării, dar unele ordine contradictorii date de el conduc la suspiciuni că ar fi acționat pentru a se răzbuna pe Gheorghe Trosca, cel care l-a deconspirat în 1978 sau chiar că ar fi creat haos în folosul venirii la putere a eșalonului secund al PCR, în frunte cu Ion Iliescu. După Revoluție, s-a pensionat la scurt timp și, deși bolnav, a candidat, fără a obține un număr semnificativ de voturi, pentru președinția României, cu doar o lună înainte de a muri la sfârșitul lui 1996.