Progres și sărăcie
carte de Henry George / From Wikipedia, the free encyclopedia
Progres și sărăcie (în engleză Progress and Poverty) este o carte scrisă de economistul Henry George, publicată în 1879. Cartea analizează de ce sărăcia însoțește progresul economic și tehnologic și de ce economiile au o tendință către creșteri și scăderi ciclice. George folosește istoria și logica deductivă pentru a susține o soluție radicală care se concentrează pe captarea rentei economice din resursele naturale și titlurile de proprietate asupra terenurilor.
Progres și sărăcie | |
Informații generale | |
---|---|
Autor | Henry George |
Gen | non-fiction[*][[non-fiction (genre of works in contrast to fictional ones)|]] |
Ediția originală | |
Titlu original | Progress and Poverty |
Limba | limba engleză |
Țara primei apariții | Statele Unite ale Americii |
Data primei apariții | |
Modifică date / text |
Cartea s-a vândut în câteva milioane de exemplare,[1] devenind una dintre cele mai vândute cărți din ultima parte a secolului al XIX-lea.[2][3] A inspirat ideologia cunoscută acum sub numele de georgism. Jacob Riis, de exemplu, marchează în mod explicit începutul trezirii erei progresive ca 1879 (anul publicării acestei cărți).[4] Istoricul Eric F. Goldman, profesor la Universitatea Princeton, a scris următoarele lucruri despre influența cărții Progres și sărăcie:
„Cu câțiva ani înainte de 1952, lucram la o istorie a reformei americane și cercetările mele s-au îndreptat iar și iar către acest fapt: un număr enorm de bărbați și femei, oameni surprinzător de diferiți, bărbați și femei care urmau să conducă America secolului al XX-lea într-o duzină de domenii ale activității umane, au scris sau au spus cuiva că întreaga lor gândire a fost reorientată prin citirea cărții Progres și sărăcie în anii lor de formare. În acest sens, nicio altă carte nu s-a apropiat de o influență comparabilă.”
Progres și sărăcie a avut, poate, un impact chiar mai mare în întreaga lume, în locuri precum Danemarca, Regatul Unit, Australia și Noua Zeelandă, unde influența lui George a fost enormă.[5] Sursele și istoricii contemporani susțin că, în Regatul Unit, marea majoritate a activiștilor liberali socialiști și clasici și-ar putea urmări dezvoltarea ideologică până la Henry George. Popularitatea lui George a fost mai mult decât o fază trecătoare; chiar și până în 1906, un sondaj al parlamentarilor britanici a arătat că lucrarea autorului american era mai populară decât operele lui Walter Scott, John Stuart Mill și William Shakespeare.[6] În 1933, John Dewey a estimat că Progres și sărăcie „a avut o distribuție mai largă decât aproape toate celelalte cărți despre economie politică la un loc”.[7]